Indicatii: Pentru tratamentul vertijului asociat cu tulburari functionale ale aparatului vestibular in contextul sindromului Meniere.
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
0,8 ml (=o pulverizare) de Acuver contine diclorhidrat de betahistina 8 mg. Excipient: 50 mg /ml etanol (96 vol %) Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Solutie orala, lichid limpede, incolor
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Pentru tratamentul vertijului asociat cu tulburari functionale ale aparatului vestibular in contextul sindromului Meniere.
4.2 Doze si mod de administrare
Doze la adulti
Doza standard este de:
cate 1 – 2 pulverizari de 3 ori pe zi (corespunzand la cate 8 – 16 mg diclorhidrat de betahistina de 3 ori pe zi).
O pulverizare este echivalenta cu 0,8 ml solutie Copii si adolescenti
Acuver nu este recomandat pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu varste sub 18 ani. Siguranta si eficacitatea pentru acest grup de pacienti nu au fost stabilite in cadrul studiilor (vezi pct. 4.4 si 5.2).
Mod de administrare:
Inainte de prima utilizare, capacul cu filet trebuie scos si pompa dozatoare trebuie insurubata pe flacon.
Doza prescrisa, este eliberata din flacon cu ajutorul pompei dozatoare si este diluata intr-un lichid neutru (apa) (intr-un pahar ce contine cel putin 100 ml apa).
Acuver trebuie administrat in timpul mesei sau dupa masa.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de starea clinica si de evolutia bolii. In majoritatea cazurilor, este necesara utilizarea pe termen lung (timp de cateva luni).
4.3 Contraindicatii
Acuver este contraindicat in urmatoarele cazuri:
– hipersensibilitate la diclorhidratul de betahistina sau la oricare dintre excipienti
– in timpul sarcinii si alaptarii (vezi pct. 4.6)
– feocromocitom
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Este recomandata prudenta in timpul tratamentului la pacienti cu:
– ulcer peptic (incluzand antecedente ale acestei afectiuni), deoarece dispepsia poate apare in mod ocazional la pacientii carora li se administreaza tratament cu diclorhidrat de betahistina; -astm bronsic;
– urticarie, exantem sau rinita alergica, deoarece aceste simptome se pot inrautati; -hipotensiune arteriala marcata;
– administrare concomitenta de antihistaminice (vezi pct. 4.5)
Acuver nu este recomandat pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani. Siguranta si eficacitatea pentru acest grup de pacienti nu au fost stabilite in cadrul studiilor (vezi pct. 4.4 si 5.2).
Acuver contine cantitati mici de etanol (alcool), sub 100 mg pentru o singura doza .
In cazul inhalarii accidentale de Acuver solutie orala in loc de administrarea pe cale orala, in mod teoretic pot aparea bronhospasm si o scadere a presiunii sanguine.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Nu s-au efectuat studii de interactiune, indeosebi studii de interactiune cu medicamente care sunt utilizate in mod frecvent impreuna cu betahistina in indicatiile terapeutice mentionate mai sus, cum sunt vasodilatatoarele, substantele psihoactive (sedative, tranchilizante, neuroleptice), substantele parasimpatolitice sau vitaminele.
Acuver nu trebuie administrat concomitent cu medicamente antihistamince, deoarece rezultatele studiilor experimentale la animale indica faptul ca aceste medicamente isi pot scadea reciproc eficacitatea.
Instructiune:
Daca betahistina este prescrisa dupa tratamentul cu antihistaminice, trebuie luat in considerare faptul ca majoritatea antihistaminicelor au efecte sedative si in cazul intreruperii bruste a tratamentului pot aparea simptome de intrerupere neplacute, cum sunt tulburari ale somnului sau agitatie. Astfel, tratamentul cu antihistaminice trebuie intrerupt lent scazandu-se continuu doza timp de aproximativ 6 zile.
4.6 Sarcina si alaptarea
Studiile la animale sunt insuficiente cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltarii embionare/fetale,
nasterii si dezvoltarii post-natale (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om este necunoscut.
Nu sunt disponibile date privind excretia betahistinei in laptele matern.
Ca urmare, Acuver este contraindicat in timpul sarcinii si alaptarii (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
In perioada in care se administreaza Acuver pot aparea reactii adverse cum ar fi somnolenta. Luand in considerare faptul ca Acuver contine in plus o cantitate mica de etanol (alcool), utilizarea Acuver poate reduce capacitatea de a reactiona, afectand astfel negativ capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
4.8 Reactii adverse
Frecventa reactiilor adverse a fost clasificata dupa cum urmeaza:
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente £1/100 si <1/10)
Mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100)
Rare (>1/10000 si <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi
estimata din datele disponibile)
Au fost raportate urmatoarele reactii adverse, enumerate pe clase de organe, aparate si sisteme :
Tulburari ale sistemului nervos
Rare: somnolenta, senzatie de presiune in cap, cefalee
Tulburari cardiace
Rare: palpitatii, constrictie toracica
Tulburari gastro-intestinale
Rare: greata , varsaturi, pirozis, disconfort si dureri gastrice, meteorism , diaree, varsaturi
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte rare: eruptii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Rare: senzatie de caldura
In majoritatea cazurilor, disconfortul gastric poate fi evitat prin administrarea Acuver pe durata meselor sau dupa mese sau prin reducerea dozei.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie in caz de supradozaj:
Au fost raportate foarte putine cazuri de supradozaj. In majoritatea acestor cazuri, nu au aparut semne de toxicitate. Dozele peste 200 mg au determinat simptome usoare pana la moderate la cativa pacienti. Doar un singur pacient a prezentat convulsii dupa ingestia a 728 mg betahistina. In toate cazurile, recuperarea a fost completa.
In caz de supradozaj, se pot astepta efecte similare celor induse de histamina , care au ca rezultat urmatoarele simptome: cefalee, eritem facial, ameteli, tahicardie , hipotensiune arteriala, bronhospasm, edeme, localizate in principal la nivelul mucoasei tractului respirator superior (edem Quincke).
Nu exista un antidot specific . In plus fata de masurile generale avute in vedere la eliminarea substantelor toxice (spalaturi gastrice, administrarea de carbune activat), tratamentul este simptomatic.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01 Betahistina este un reprezentant al grupului beta2-piridilalchilaminelor. Structura betahistinei este inrudita structural cu a cu histaminei endogene.
Mecanismul exact al actiunii betahistinei cu privire la efectele sale biochimice, precum si la afinitatea si specificitatea sa fata de receptor nu a fost inca elucidat.
Studiile la animale au aratat o circulatie intensa in striae vascularis (aria vasculara) a urechii interne, care se datoreaza probabil unei relaxari a sfincterelor precapilare de la nivelul microcirculatiei urechii interne.
Studiile farmacologice au demonstrat efecte H1-agoniste slabe, precum si efecte H3-antagoniste considerabile ale betahistinei la nivelul sistemului nervos central si al sistemului nervos vegetativ . In plus, a fost demonstrata o actiune inhibitoare dependenta de doza a betahistinei asupra activitatii nucleilor vestibulari lateral si medial . Avand in vedere toate acestea, relevanta acestor observatii cu privire la tratamentul sindromului Meniere ramane vaga.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Pana in prezent, nu s-a putut demonstra prezenta in corpul uman (sub limita de detectie) a diclorhidratului de betahistina in stare pura. Astfel, concentratiile plasmatice si timpul de injumatatire plasmatica sunt determinate folosind diclorhidrat de betahistina marcat radioactiv si concentratia urinara a principalului metabolit inactiv, acidul 2-piridilacetic.
Absorbtie
Dupa administrarea orala, diclorhidratul de betahistina este rapid si complet absorbit. Concentratiile plasmatice maxime ale diclorhidratului de betahistina marcat cu C14 au atins aproximativ 1 h dupa administrarea orala la voluntari, in conditii de repaus alimentar. Nu se cunoaste biodisponibilitatea absoluta a diclorhidratului de betahistina.
Distributie
Volumul de distributie al diclorhidratului de betahistina nu se cunoaste. Legarea de proteinele plasmatice este sub 5%.
Metabolizare
Diclorhidratul de betahistina este rapid metabolizat in ficat in principalul metabolit inactiv, acidul 2 -piridilacetic si demetilbetahistina.
Eliminare
Aproximativ 90% din doza administrata este eliminata prin urina in 24 de ore sub forma metabolitului principal. Doar urme de demetilbetahistina sunt recuperate in urina . Eliminarea biliara nu reprezinta o cale semnificativa de eliminare a substantei active sau a oricarui dintre metabolitii acesteia.
5.3 Date preclinice de siguranta
Toxicitate dupa doze repetate
Studii privind toxicitatea dupa doze repetate administrate oral de diclorhidrat de betahistina au fost efectuate la sobolan, pe o perioada de 18 luni si la caini, pe o perioada de 3, respectiv 6 luni. Ca rezultate, au fost tolerate dozaje de 500 mg/kg si zi (sobolan) si de 25 mg/kg si zi (caine) fara modificari ale parametrilor chimici si hematologici clinici. De asemenea, constatarile histologice au ramas neschimbate. La doze mai mari, de 300 mg/kg, cainii au prezentat varsaturi, scadere in greutate si o anemie usoara tranzitorie. In studiile la sobolani, in care s-a administrat betahistina timp de 6 luni pentru grupul tratat cu 39 mg/kg, au fost raportate hiperemii la nivelul splinei ca modificari histologice; in grupurile cu doza mai mare, s-au observat hiperemii suplimentare in ficat si rinichi, partial in asociere cu atrofii celulare si degenerari celulare, care au fost puse pe seama dozei mari de substanta vasoactiva administrata.
Potential mutagen si carcinogen
Nu sunt disponibile date privind caracterul mutagen si carcinogen al betahistinei si al compusilor sai. Toxicitate asupra functiei de reproducere
Studiile la animale sunt insuficiente in ceea ce priveste toxicitatea betahistinei si componentilor acesteia asupra reproducerii. In ambele grupuri examinate tratate cu doze de 10, 100 mg/kg si zi) in cadrul unui studiu la iepuri privind toxicitatea asupra embrionului fatului, pierderea embriofetala a fost mai mare decat in grupul de control. Nu poate fi exclus un efect substantial al betahistinei.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Zaharina sodica Glicerol
Etanol (96 vol %)
Benzoat de sodiu (E 211)
Acid clorhidric (3,5 % m/m) pentru ajustarea pH -ului Apa purificata
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
120 ml : 2 luni de la prima deschidere 60 ml : 1 luna de la prima deschidere
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra in ambalajul original pentru a fi protejat de lumina. A nu se pastra la frigider, a nu se congela.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Container:
Flacon din sticla de culoare bruna (clasa hidrolitica tip III) prevazut cu sistem de inchidere securizat pentru copii si pompa de dozatoare inclusa.
Dimensiuni ambalaj: 60 ml si 120 ml
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
CYATHUS Exquirere Pharmaforschungs GmbH
Rudolfsplatz 2/1/8
1010 Viena – Austria Tel.: 0043 (0)1 246 46 0 Fax: 0043 (0)1 246 46 666
