Prospect Gabaneural

Indicatii: Gabapentina este indicata ca terapie adjuvanta in tratamentul convulsiilor partiale, cu sau fara generalizare secundara, la adulti si copii cu varsta de 6 ani si peste.

Gabaneural 100 mg, capsule
Gabaneural 300 mg, capsule
Gabaneural 400 mg, capsule

 2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Fiecare capsula de 100 mg contine gabapentina 100 mg. Fiecare capsula de 300 mg contine gabapentina 300 mg. Fiecare capsula de 400 mg contine gabapentina 400 mg.
Excipienti:
Fiecare capsula de 100 mg contine 13,3 mg lactoza (sub forma de monohidrat). Fiecare capsula de 300 mg contine 40 mg lactoza (sub forma de monohidrat). Fiecare capsula de 400 mg contine 53,3 mg lactoza (sub forma de monohidrat).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

 3. FORMA FARMACEUTICA

Capsula
Capsule de 100 mg: capsula opaca, de culoare alba, marimea 3 Capsule de 300 mg: capsula de culoare galbena, marimea 1 Capsule de 400 mg: capsula opaca, de culoare portocalie, marimea 0

 4. DATE CLINICE

 4.1. Indicatii terapeutice

Epilepsie
Gabapentina este indicata ca terapie adjuvanta in tratamentul convulsiilor partiale, cu sau fara generalizare secundara, la adulti si copii cu varsta de 6 ani si peste (vezi pct. 5.1). Gabapentina este indicata ca monoterapie in tratamentul convulsiilor partiale, cu sau fara generalizare secundara, la adulti si adolescenfi cu varsta de 12 ani si peste.
Tratamentul durerii din cadrul neuropatiei perferice

Gabapentina este indicata pentru tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerea din cadrul neuropatiei diabetice si nevralgia post-herpetica la adulti.

 4.2. Doze si mod de administrare

Medicamentul este destinat administrarii orale.
Gabapentina poate fi administrata cu sau fara alimente, iar capsulele trebuie inghitite intregi, cu o cantitate suficienta de lichid (de exemplu un pahar cu apa).

Pentru toate indicatiile, in tabelul 1 este descrisa schema terapeutica de stabilire treptata a dozei, pentru initierea tratamentului, recomandata pentru adulti si adolescenti cu varsta de 12 ani si peste. Recomandarile privind dozajul la copii cu varsta sub 12 ani sunt mentionate intr-un alt paragraf al acestui punct.

Epilepsie

De obicei, epilepsia necesita tratament de lunga durata. Schema terapeutica este stabilita de catre medicul curant, in functie de toleranta individuala si eficacitatea clinica. Atunci cand medicul decide ca este necesara reducerea dozei, intreruperea tratamentului sau inlocuirea cu o medicatie alternativa, acestea trebuie efectuate treptat, in interval de minim o saptamana.

Adulti si adolescenti

In cadrul studiilor clinice, doza eficace a fost cuprinsa in intervalul 900-3600 mg pe zi. Tratamentul poate fi initiat prin stabilirea treptata a dozei, asa cum este descris in Tabelul 1, sau prin administrarea a 300 mg, de trei ori pe zi (TID) in ziua 1. Ulterior, pe baza raspunsului individual si tolerabilitatii pacientului, doza poate fi marita prin cresteri cu 300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile, pana la o doza maxima de 3600 mg pe zi. La anumiti pacienti, poate fi adecvata stabilirea treptata mai lenta a dozei de gabapentina.
Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o saptamana, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 saptamani si pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 saptamani.
In cadrul studiilor clinice deschise, de lunga durata, au fost bine tolerate doze de pana la 4800 mg pe zi.
Doza zilnica totala trebuie divizata in trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre doua administrari nu trebuie sa depaseasca 12 ore, pentru a preveni aparitia convulsiilor de intrerupere.

Copii cu varsta de 6 ani si peste

Doza initiala este cuprinsa intre 10 si 15 mg/kg si zi, iar doza eficace este atinsa prin cresterea treptata a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentina la copiii cu varsta de 6 ani si peste este de 25-35 mg/kg si zi. In cadrul unui studiu de lunga durata au fost bine tolerate doze de pana la 50 mg/kg si zi. Doza totala zilnica trebuie divizata in trei prize egale, iar intervalul maxim de timp dintre doua administrari nu trebuie sa depaseasca 12 ore.

Nu este necesara monitorizarea concentrafiilor plasmatice ale gabapentinei pentru optimizarea terapiei. In plus, gabapentina poate fi utilizata in asociere cu alte medicamente antiepileptice fara influentarea concentrafiilor plasmatice ale gabapentinei sau a celorlalte medicamente antiepileptice.

Durerea din cadrul neuropatiei periferice

Adulti

Tratamentul poate fi inifiat prin stabilirea treptata a dozei, asa cum este descris in Tabelul 1. In mod alternativ, doza inifiala este de 900 mg pe zi, administrata in trei prize egale. Ulterior, pe baza raspunsului terapeutic individual si tolerabilitafii pacientului, doza poate fi marita prin cresteri cu 300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile, pana la o doza maxima de 3600 mg pe zi. Pentru anumifi pacienti, poate fi adecvata o crestere mai lenta a dozei. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg pe zi este de o saptamana, pentru atingere dozei de 2400 mg pe zi de doua saptamani si pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi de 3 saptamani.

In ceea ce priveste tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerea din cadrul neuropatiei diabetice periferice si nevralgia post-herpetica, in studiile clinice, nu au fost investigate eficacitatea si siguranfa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni. Daca un pacient necesita tratament cu durata mai mare de 5 luni pentru durerea neuropatica periferica, medicul terapeut trebuie sa evalueze starea clinica a pacientului si sa stabileasca necesitatea unei terapii suplimentare.

Recomandari pentru toate indicatiile terapeutice

La pacientii cu stare generala compromisa, adica: greutate corporala scazuta, dupa transplant de organe etc., doza trebuie stabilita treptat mult mai lent, fie prin administrarea de concentrafii mai mici, fie prin intervale de timp mai lungi intre cresteri.

Utilizarea la pacienti varstnici (cu varsta peste 65 ani)

La pacientii varstnici poate fi necesara ajustarea dozei, datorita deteriorarii funcfiei renale consecutive varstei (vezi tabelul 2). Somnolenta, edemul periferic si astenia pot fi mai frecvente la pacientii varstnici.

Utilizarea la pacientii cu insuficienta renala

Ajustarea dozei este recomandata la pacientii cu funcfie renala compromisa asa cum este descris in Tabelul 2 si/sau la pacientii care efectueaza sedinfe de hemodializa. La pacientii cu insuficienta renala poate fi utilizat Gabaneural 100 mg capsule, conform urmatoarelor recomandari de stabilire a dozei.

Utilizarea la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa

Pentru pacientii anurici, care efectueaza sedinte de hemodializa, care nu au fost tratati niciodata cu gabapentina, se recomanda o doza de incarcare de 300 pana la 400 mg, urmata, ulterior, de 200-300 mg gabapentina, la fiecare 4 ore de sedinta de hemodializa. Gabapentina nu trebuie administrata in zilele in care pacientii nu efectueaza sedinte de dializa.

La pacientii cu insuficienta renala care efectueaza sedinte de hemodializa, doza de intretinere de gabapentina se stabileste pe baza recomandarilor de stabilire a dozei prezentate in Tabelul 2. In plus fata de doza de intretinere, se recomanda o doza suplimentara de 200 pana la 300 mg, dupa fiecare 4 ore de sedinta de hemodializa.

 4.3 Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.

 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Daca pe parcursul tratamentului cu gabapentina un pacient dezvolta pancreatita acuta trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Desi nu exista dovezi privind aparitia convulsiilor de rebound in cazul tratamentului cu gabapentina, intreruperea brusca a anticonvulsivantelor la pacientii epileptici poate precipita aparitia formei clinice denumite status epilepticus (vezi pct. 4.2).

Similar altor medicamente antiepileptice, in timpul tratamentului cu gabapentina, unii pacienti pot prezenta o crestere a frecventei de aparitie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.
Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de intrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent in cadrul tratamentului pacientilor refractari, tratati cu mai mult de un antiepileptic, cu scopul de a obtine monoterapia cu gabapentina, are o rata mica de succes.

Gabapentina nu este considerata eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absentelor, iar la unii pacienti poate agrava aceste crize. Prin urmare, gabapentina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu crize mixte, care includ absente.

Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacientii cu varsta peste 65 ani. Intr-un studiu dublu orb efectuat la pacienti cu durere neuropatica, la pacientii cu varsta peste 65 ani, comparativ cu pacientii tineri, au fost raportate intr-un procent oarecum mai mare somnolenta, edemul periferic si astenia. In plus fata de aceste observatii, investigatiile clinice efectuate la aceasta grupa de varsta nu au indicat evenimente adverse diferite fata de cele observate la pacientii mai tineri.

Efectele tratamentului de lunga durata cu gabapentina (mai mult de 36 saptamani) asupra invatarii, inteligentei si dezvoltarii la copii si adolescenti, nu au fost studiate in mod adecvat. Prin urmare, beneficiile tratamentului de lunga durata trebuie analizate comparativ cu riscurile potentiale ale unei astfel de terapii.

Teste de laborator

In cazul determinarii semi-cantitative a proteinelor totale din urina , folosind testele dipstick, pot fi obtinute rezultate fals pozitive. De aceea, se recomanda verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale testului dipstick, prin metode bazate pe principii analitice diferite, cum sunt metoda biuretei, metode turbidimetrice sau dye-binding, sau prin utilizarea acestor metode alternative inca de la inceput.

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza , nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Intr-un studiu clinic realizat la voluntari sanatosi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare controlata care contine 60 mg morfina cu 2 ore inainte de administrarea unei capsule de 600 mg gabapentina, a determinat cresterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea gabapentinei fara morfina. Prin urmare, pacientii trebuie sa fie atent monitorizati privind aparitia semnelor de deprimare a SNC, cum este somnolenta, iar doza de gabapentina sau de morfina trebuie redusa corespunzator.

Nu au fost observate interactiuni intre gabapentina si fenobarbital, fenitoina , acid valproic sau carbamazepina.

Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similara la subiectii sanatosi si pacientii cu epilepsie tratati cu astfel de medicamente antiepileptice.

Administrarea concomitenta de gabapentina cu anticonceptionale orale care contin noretindrona si/sau etinilestradiol, nu influenteaza farmacocinetica la starea de echilibru a acestor medicamente.
Administrarea concomitenta de gabapentina cu antiacide care contin aluminiu si magneziu reduce biodisponibilitatea gabapentinei cu pana la 24%. Se recomanda administrarea gabapentinei in primele doua ore dupa administrarea antiacidelor.

Eliminarea renala a gabapentinei nu este alterata de catre probenecid.

S-a observat, o usoara scadere a excrefiei renale de gabapentina, in cazul administrarii concomitente cu cimetidina, dar fara semnificafie clinica.

 4.6. Sarcina si alaptarea

Risc legat de epilepsie si de medicamentele antiepileptice in general

Riscul malformafiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenfii mamelor tratate cu un medicament antiepileptic. Malformafiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt : buza de iepure, malformafiile cardiovasculare si defectele de tub neural. Terapia combinata cu mai multe medicamente antiepileptice poate fi asociata cu un risc mai mare de malformafii congenitale decat monoterapia, prin urmare este important ca monoterapia sa fie indicata ori de cate ori este posibil. Femeilor care intenfioneaza sa ramana gravide sau se afla la varsta fertila trebuie sa li se acorde sfaturi medicale de specialitate, iar necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluata la femeile care doresc sa ramana gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie intrerupt brusc, deoarece aceasta poate determina aparifia convulsiilor de intrerupere, care pot avea consecinfe grave atat pentru mama cat si pentru copil. Intarzierea dezvoltarii la copiii mamelor cu epilepsie a fost observata rar.
Nu este posibil de stabilit diagnosticul etiologic diferenfial, adica daca intarzierea dezvoltarii este cauzata de factori genetici, sociali, epilepsie materna sau de tratamentul cu antiepileptice.

Risc legat de gabapentina

Nu exista date adecvate privind utilizarea gabapentinei la gravide.

Studiile la animale au aratat efecte toxice asupra funcfiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, decat daca beneficiul scontat pentru mama depaseste net riscul potential la fat.

Nu se poate concluziona cu precizie daca riscul crescut de malformafii congenitale este asociat cu administrarea gabapentinei in timpul sarcinii, este datorat epilepsiei in sine sau terapiei concomitente cu alte medicamente antiepileptice in timpul fiecarei sarcini evaluate. Gabapentina se excreta in laptele matern. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului alaptat, administrarea acesteia la mamele care alapteaza se face cu prudenfa. Gabapentina se administreaza femeilor care alapteaza doar daca beneficiul terapeutic la mama depaseste clar riscul potential la sugar.

 4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Gabapentina poate avea o influenta minora sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Gabapentina acfioneaza asupra sistemului nervos central si poate determina somnolenta, amefeli sau alte simptome asemanatoare.
Chiar daca reactiile adverse raportate au fost de intensitate usoara sau medie, acestea pot fi potential periculoase la pacientii care conduc vehicule sau folosesc utilaje. Acestea survin, in special, la initierea tratamentului si dupa cresterea dozei.

 4.8 Reactii adverse

Reactiile adverse raportate in timpul studiilor clinice efectuate la pacienti diagnosticati cu epilepsie (terapie adjuvanta sau monoterapie) si durere neuropatica sunt prezentate in lista de mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe si in functie de frecventa, care este definita astfel:
(foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 si <1/10), mai putin frecvente (>1/1000 si <1/100) si
rare (>1/10000 si <1/1000). Atunci cand o reactie adversa a fost observata cu frecvente diferite in
studiile clinice, aceasta a fost inregistrata cu cea mai mare frecventa raportata.
In cadrul fiecarui grup de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a
gravitatii.

Infectii si infestari
Foarte frecvente: infectii virale
Frecvente: pneumonie, infectie respiratorie, infectie urinara, infectie, otita medie

Tulburari hematologice si limfatice
Frecvente: leucopenie
Rare: trombocitopenie

Tulburari ale sistemului imunitar
Rare: reactii alergice (de exemplu urticarie)

Tulburari metabolice si de nutritie
Frecvente: anorexie, apetit alimentar crescut

Tulburari psihice
Frecvente: ostilitate, confuzie si labilitate emotionala, depresie, anxietate,
nervozitate, gandire anormala
Rare: halucinatii

Tulburari ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenta, ameteli, ataxie
Frecvente: convulsii, hiperchinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee, parestezie, hipoestezie, tulburari de coordonare, nistagmus, reflexe crescute, scazute sau absente
Rare: tulburari de miscare (de exemplu: coreoatetoza, dischinezie, distonie)

Tulburari oculare
Frecvente: tulburari de vedere, cum sunt ambliopie, diplopie

Tulburari acustice si vestibulare
Frecvente: vertij
Rare: tinitus

Tulburari cardiace
Rare: palpitatii

Tulburari vasculare
Frecvente: hipertensiune arteriala, vasodilatatie
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvente: dispnee, bronsita, faringita, tuse, rinita

Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: varsaturi, greafa, afecfiuni dentare, gingivita, diaree, durere abdominala, dispepsie, constipafie, xerostomie sau uscaciune la nivelul gatului, flatulenfa
Rare: pancreatita

Tulburari hepatobiliare
Rare: hepatita, icter

Afecfiuni cutanate si ale fesutului subcutanat
Frecvente: edem facial, purpura, cel mai adesea descrisa ca echimoze
provocate de traumatisme fizice, erupfii cutanate tranzitorii, prurit, acnee
Rare: sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, eritem
polimorf, alopecie

Tulburari musculo-scheletice si ale fesutului conjunctiv
Frecvente: artralgii, mialgii, dureri la nivelul spatelui, spasme

Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecvente: incontinenfa urinara
Rare: insuficienta renala acuta

Tulburari ale aparatului genital si sanului
Frecvente: impotenta

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: fatigabilitate, febra
Frecvente: edem periferic sau generalizat, mers anormal, astenie, durere, stare generala de rau, sindrom cu simptomatologie asemanatoare gripei

Rare: reactii de intrerupere (in special anxietate, insomnie, greafa, dureri, transpirafie), durere toracica. Au fost raportate morfi subite inexplicabile pentru care nu a fost stabilita o relafie cauzala cu tratamentul cu gabapentina.

Investigafii diagnostice
Frecvente: scaderea numarului de leucocite, crestere in greutate

Rare: fluctuafii ale glicemiei la pacientii cu diabet zaharat, cresterea valorilor serice ale enzimelor hepatice

Leziuni si intoxicafii
Frecvente: leziuni accidentale, fracturi, excoriafii

In timpul tratamentului cu gabapentina au fost raportate cazuri de pancreatita acuta. Relafia de cauzalitate cu gabapentina este neclara (vezi pct. 4.4).
Infectiile tractului respirator, otita medie, convulsiile si bronsita au fost raportate doar in studiile clinice realizate la copii. In plus, in studiile clinice efectuate la copii, au fost raportate frecvent comportament agresiv si hiperkinezie.

 4.9. Supradozaj

La supradoze de gabapentina de pana la 49 g nu a fost observata toxicitate acuta, care poate pune viata in pericol. Simptomele de supradozaj includ ameteli, diplopie, vorbire neclara, somnolenta, letargie si diaree usoara. In urma tratamentului de sustinere a functiilor vitale, toti pacientii s-au recuperat complet. Absorbtia redusa a gabapentinei la doze mari poate limita absorbtia medicamentului in caz de supradozaj si, in consecinta, poate reduce gradul de intoxicatie. Desi gabapentina poate fi eliminata prin hemodializa, pe baza experientei anterioare s-a demonstrat faptul ca, de obicei, aceasta nu este necesara. Totusi, hemodializa poate fi indicata la pacientii cu insuficienta renala severa.

Doza orala letala de gabapentina nu a fost identificata la soarecii si sobolanii la care s-au administrat doze mari de 8000 mg/kg. Semnele de intoxicatie acuta la animale au inclus: ataxie, dificultati de respiratie, ptoza, hipoactivitate sau hiperexcitabilitate.

 5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE

 5.1 Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: alte antiepileptice, codul ATC:N03AX12 Mecanismul exact de actiune al gabapentinei nu este pe deplin elucidat.
Gabapentina este inrudita structural cu neurotransmitatorul GABA (acidul gama-amino butiric), dar mecanismul sau de actiune este diferit de cel al altor substante active care interactioneaza cu sinapsele GABA, incluzand valproat, barbiturice, benzodiazepine, inhibitori ai transaminazelor GABA , inhibitori ai recaptarii GABA, agonisti GABA si pro-medicamente GABA. Studiile in vitro realizate cu gabapentina marcata radioactiv au evidentiat in tesutul creierului de sobolan un situs nou de legare al peptidei, la nivelul neocortexului si hipocampusului, cu o posibila implicare in actiunea anticonvulsivanta si analgezica a gabapentinei si a derivatilor sai structurali. Locul de legare al gabapentinei a fost identificat ca fiind subunitatea alfa-delta a canalelor de calciu voltaj dependente.

La concentratii relevante clinic, gabapentina nu se leaga de alti receptori neurotransmitatori cerebrali, incluzand receptorii GABAA, GABAB, benzodiazepinici, glutamatergici, glicinergici sau N-metil-d-aspartat.

In vitro, gabapentina nu interactioneaza cu canalele de sodiu , spre deosebire de fenitoina si carbamazepina. Anumite teste efectuate in vitro au evidentiat faptul ca gabapentina reduce partial raspunsul la agonistul glutamat N-metil-D-aspartat (NMDA), dar numai la concentratii mai mari de 100 uM, care nu sunt atinse in vivo. In vitro, gabapentina reduce intr-o mica masura eliberarea neurotransmitatorilor monoaminici. La sobolani, administrarea gabapentinei creste turnoverul GABA in mai multe zone ale creierului, in mod similar cu valproatul de sodiu, desi acesta actioneaza in zone diferite. Relevanta acestor actiuni diferite ale gabapentinei, pentru efectele anticonvulsivante, ramane a fi stabilita. La animale, gabapentina patrunde rapid in creier si previne convulsiile declansate de electrosocurile maxime sau de substantele chimice cu efecte convulsivante, incluzand inhibitori ai sintezei GABA, precum si in cazul modelelor de convulsii genetice.

Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parfiale, la copii cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani, a evidenfiat o diferenfa numerica, dar nesemnificativa din punct de vedere statistic, de 50% a ratei de raspuns in favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiza suplimentara retrospectiva a raspunsului la tratament , evaluat in funcfie de varsta, nu a evidenfiat un efect semnificativ statistic al varstei, fie ca variabila continua, fie intermitenta (grupe de varsta 3-5 ani si 6-12 ani).

 5.2. Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Dupa administrarea orala, concentrafiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse in decurs de 2-3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporfia de doza absorbita) tinde sa scada pe masura ce doza creste. Biodisponibilitatea absoluta a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%. Alimentele, incluzand dieta bogata in grasimi, nu au efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii gabapentinei.

Farmacocinetica gabapentinei nu este influentata in urma administrarii dozelor repetate. Desi, in studiile clinice, concentrafiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, in general, intre 2 Ug/ml si 20 ug/ml, astfel de concentrafii nu au fost predictive pentru siguranfa sau eficacitate.

Distributie

Gabapentina nu se leaga de proteinele plasmatice si are un volum de distributie de 57,7 litri. La pacientii cu epilepsie, concentratiile gabapentinei in lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ 20% din valoarea corespunzatoare concentratiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina este prezenta in laptele femeilor care alapteaza.

Metabolizare

Nu exista dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra functiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante responsabile de metabolizarea medicamentului.

Eliminare

Gabapentina este eliminata sub forma nemodificata, exclusiv pe cale renala. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este independent de doza administrata si variaza de la 5 pana la 7 ore.

La pacientii varstnici si la pacientii cu insuficienta renala, clearance -ul plasmatic al gabapentinei este scazut. Viteza de eliminare, clearance -ul plasmatic si clearance -ul renal al gabapentinei sunt direct proportionale cu clearance -ul creatininei.

Gabapentina este eliminata din plasma prin hemodializa. Se recomanda ajustarea dozelor la pacientii cu functie renala compromisa sau in timpul sedintelor de hemodializa (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluata la 50 de subiecti sanatosi, cu varsta cuprinsa intre 1 luna si 12 ani. In general, concentratiile plasmatice ale gabapentinei la copiii > 5 ani sunt similare celor de la adulti, doza fiind exprimata in mg/kg.

Liniaritate/non-liniaritate

Biodisponibilitatea gabapentinei (proportia absorbita din doza ) scade proportional cu cresterea dozei, ceea ce arata non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate (F), de exemplu: Ae%, ClIF, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii farmacocinetici care nu includ F, cum sunt Clr si T1/2) este cel mai bine descris de parametrii farmacocinetici liniari. Concentratiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi predictibile pe baza datelor obtinute dupa administrarea de doze unice.

 5.3. Date preclinice de siguranta

Carcinogeneza

Gabapentina a fost administrata prin intermediul alimentatiei la soareci, in doze de 200, 600 si 2000 mg/kg si zi si la sobolani in doze de 250, 1000 si 2000 mg/kg si zi, timp de doi ani. Doar la sobolanii de sex masculin, la cea mai mare doza administrata, s-a evidentiat o crestere semnificativa statistic a incidentei tumorilor celulelor acinare pancreatice. In cazul administrarii la sobolani a dozei de 2000 mg/kg si zi, valorile concentratiilor plasmatice maxime ale substantei active sunt de 10 ori mai mari decat cele determinate la om, dupa administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare pancreatice, observate la masculii de sobolan, prezinta un grad scazut de malignitate, nu au afectat supravietuirea, nu au metastazat si nu au invadat tesutul inconjurator si au fost similare celor observate in cadrul grupelor de control corespondente. De aceea, relevanta pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clara.

Mutageneza

Gabapentina nu a demonstrat potential genotoxic. In vitro, la testele standard utilizand culturi bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagena. Gabapentina nu induce aparitia aberatiilor cromozomiale structurale in celulele de mamifere in vitro si in vivo si nu a indus formarea micronucleilor in celulele de maduva osoasa prelevata de la hamsteri.

Afectarea fertilitatii

Nu s-au observat reactii adverse asupra fertilitatii sau functiei de reproducere la sobolani, in urma administrarii de doze de pana la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decat doza maxima zilnica administrata la om, exprimata in mg/m2 suprafata corporala).

Teratogeneza

Gabapentina nu creste incidenta malformatiilor congenitale la descendentii soarecilor, sobolanilor sau iepurilor, comparativ cu grupurile de control, in urma administrarii de doze de pana la 50, 30 respectiv 25 de ori mai mari decat doza zilnica de 3600 mg administrata la om (de patru, cinci, respectiv opt ori decat doza maxima zilnica administrata la om, exprimata in mg/m2).

La rozatoare, gabapentina induce intarzierea osificarii craniului, vertebrelor, membrelor anterioare si posterioare, fenomen indicator pentru retardul cresterii fetusilor. Aceste efecte au aparut in urma administrarii orale in timpul organogenezei, la femelele de soarece gestante, a dozelor de 1000 sau 3000 mg/kg si zi si a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la sobolani, inainte de, in timpul imperecherii si pe toata durata gestatiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decat doza de 3600 mg administrata la om, exprimata in mg/m2.
Nu s-au observat efecte la femelele de soarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg si zi (aproximativ XA din doza zilnica administrata la om, exprimata in mg/m2).

S-a observat o crestere a incidentei hidroureterului si/sau hidronefrozei la sobolanii la care s-a administrat o doza de 2000 mg/kg si zi -intr-un studiu de toxicitate asupra fertilitatii si asupra functiei de reproducere, 1500 mg/kg si zi-intr-un studiu de teratogenitate si la dozele de 500, 1000 si 2000 mg/kg si zi-intr-un studiu privind expunerea peri-si postnatala). Semnificatia clinica a acestor rezultate nu este cunoscuta, dar au fost asociate cu intarzierea dezvoltarii fetusilor.
Aceste doze sunt de aproximativ 1 pana la 5 ori mai mari decat doza de 3600 mg administrata la om, exprimata in mg/m2.

Intr-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o crestere a pierderilor fetala post-implantare , la doze de 60, 300 si 1500 mg/kg si zi, administrate in timpul organogenezei. Aceste doze sunt de aproximativ % pana la de 8 ori mai mari decat doza zilnica de 3600 mg, administrata la om, exprimata in mg/m2.

 6. PROPRIETATI FARMACEUTICE

 6.1 Lista excipientilor

Gabaneural 100 mg capsule: Continutul capsulei Lactoza monohidrat Amidon de porumb
Talc

Capsula
Dioxid de titan (E 171) Gelatina

Gabaneural 300 mg capsule: Continutul capsulei Lactoza monohidrat Amidon de porumb
Talc

Capsula
Dioxid de titan (E 171) Oxid galben de fer (E 172) Gelatina

Gabaneural 400 mg capsule: Continutul capsulei Lactoza monohidrat Amidon de porumb
Talc

Capsula
Dioxid de titan (E 171) Oxid galben de fer (E 172) Oxid rosu de fer (E 172) Gelatina

 6.2. Incompatibilitati

Nu este cazul.

 6.3. Perioada de valabilitate

3 ani.

 6.4. Precautii speciale pentru pastrare

A nu se pastra la temperaturi peste 30°C.

 6.5. Natura si continutul ambalajului

Gabaneural 100 si 300 mg, capsule: cutii cu blistere din PVC-PVdC/Al a 20, 50 sau 60 capsule Gabaneural 400 mg, capsule: cutii cu blistere din PVC-PVdC/Al a 50 sau 60 de capsule. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Fara cerinfe speciale.

 7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

Actavis Group PTC ehf.
Reykjavikurvegur 76-78, 220 HafnarfjorSur, Islanda

Print Friendly, PDF & Email

Adauga un comentariu

Adresa e-mail nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate *