Prospect Furosemid Arena 40 mg

Un comprimat contine furosemida 40 mg si excipienti: amidon de porumb, lactoza monohidrat, povidona K 30, talc, stearat de magneziu.
FUROSEMID ARENA 40 mg, comprimate
Furosemida

Compozitie
Un comprimat contine furosemida 40 mg si excipienti: amidon de porumb, lactoza monohidrat, povidona K 30, talc, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutica: diuretice de ansa cu actiune intensa, sulfonamide.
Indicatii terapeutice Furosemida este indicata in tratamentul edemelor din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiunile renale. Poate fi utilizata in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activa si in conditiile unei filtrari glomerulare reduse, in cazurile de insuficienta renala severa.
Este indicata in formele usoare si moderate de hipertensiune arteriala, in monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicata in unele cazuri de insuficienta renala acuta cu oligurie: poate inlatura oliguria dar, probabil, nu influenteaza evolutia insuficientei renale.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la furosemida, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienti.
Obstacol al cailor urinare cu oligurie.
Hipovolemie.
Deshidratare.
Insuficienta renala cu anurie.
Encefalopatie hepatica.
Alaptare.
Copii cu varsta sub 6 ani.
Intoxicatia cu digitalice.
Precautii
In tratamentul cu furosemida, in special cand se administreaza doze mari, este necesar inca din primele zile si apoi periodic, monitorizarea electrolitilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei si a debitului urinar. Furosemida poate determina depletie de sodiu si de potasiu, cu posibile consecinte grave.
Trebuie evitat pe cat posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie.
Aparitia semnelor de deshidratare si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau scaderea dozei.
Sportivii trebuie atentionati ca furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.
Datorita continutului de lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemida cu risc toxic.
Asocieri nerecomandate
– litiu – creste concentratia plasmatica si toxicitatea litiului. Se recomanda controlul litemiei si ajustarea dozelor.
– sultoprida – risc crescut de tulburari ventriculare de ritm, in special torsada varfurilor (factor favorizant, hipokaliemia). Se recomanda supraveghere clinica, biologica si electrocardiografica.
Asocieri care necesita precautii
– antiinflamatoare nesteroidiene: scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati si la varstnici, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular. Se rehidrateaza pacientul si se controleaza functiile renale la inceputul tratamentului.
– antibiotice aminoglicozidice: creste riscul ototoxic si nefrotoxic al acestora. Daca asocierea este necesara, se recomanda supravegherea hidratarii, a functiilor renale, cohleovestibulare si, eventual, a concentratiei plasmatice a aminoglicozidei.
– medicamente hipokaliemiante: amfotericina B (administrata pe cale intravenoasa), gluco- si mineralocorticoizi, tetracosactida, laxative stimulante: risc major de hipokaliemie prin efect aditiv. In cazul asocierii, se recomanda supravegherea si corectarea kaliemiei.
– baclofen: potentarea efectului antihipertensiv. In cazul acestei asocieri se recomanda
supravegherea tensiunii arteriale si ajustarea dozelor.
– carbamazepina: risc de hiponatremie simptomatica. Asocierea se va efectua numai sub
supraveghere medicala stricta. Se recomanda folosirea unui diuretic dintr-o alta clasa, daca acest lucru este posibil.
– digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicului. Se recomanda controlul si corectarea kaliemiei si, eventual, monitorizarea electrocardiogramei.
– diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactina): asociere utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau, in particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala. Se recomanda supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului.
– inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: risc de hipotensiunie arteriala marcata si/sau de insuficienta renala acuta la bolnavii cu hiponatremie preexistenta. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, cand un tratament diuretic prealabil poate provoca hiponatremie, se pot lua urmatoarele masuri:
– fie se va intrerupe administrarea diureticului cu 3 zile inaintea administrarii
inhibitorului enzimei de conversie. Daca este necesar, se va reintroduce ulterior
diureticul hipokaliemiant;
– fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei incepand cu doze
mici care vor fi crescute treptat. In insuficienta cardiaca congestiva se administreaza la inceput o doza foarte mica de inhibitor, eventual dupa scaderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. In oricare situatie, se supravegheaza valoarea creatininemiei in primele saptamani de tratament cu inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.
– medicamente care favorizeaza aparitia torsadei varfurilor: antiaritmice din clasa I (chinidina, hidrochinidina, disopiramida) si din clasa a-III-a (amiodarona, sotalol); anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazina, levomepromazina, tioridazina, trifluperazina), benzamide (amisulprida, sulpirida, tiaprida), butirofenone (droperidol, haloperidol); alte medicamente (astemizol, bepridil, cisaprida, eritromicina, spiramicina, halofantrina, pentamidina, vincamina):
risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se recomanda corectarea hipokaliemiei inainte de inceperea administrarii si supravegherea echilibrului electrolitic si a electrocardiogramei.
– metformina: acidoza lactica poate fi declansata de o eventuala insuficienta renala functionala datorata diureticelor, in special a diureticelor de ansa. Metformina nu va fi utilizata decat in cazul in care creatininemia depaseste 15 mg/l (135 mcmol/l) la barbati si 12 mg/l (110 mcmol/l) la femeie.
– fenitoina: diminuarea efectului diuretic pana la 50%. Se recomanda, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic.
– substante de contrast iodate: in cazul deshidratarii produse de diuretice exista riscul declansarii insuficientei renale acute. Se va rehidrata pacientul inaintea administrarii substantei de contrast iodate.
Asocieri de avut in vedere
– amifostina: potentarea efectului hipotensor.
– anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): potentarea efectului hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatica.
– ciclosporina: risc de crestere a creatininemiei fara modificarea concentratiei plasmatice de ciclosporina, chiar in absenta depletiei de sodiu si apa.
– corticosteroizi: reducerea efectului antihipertensiv datorita retentiei hidrosaline.
– neuroleptice, antidepresive triciclice: accentuarea efectului antihipertensiv si risc crescut de hipotensiune ortostatica, prin efect aditiv.
– antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scad absorbtia digestiva a furosemidei (se vor administra la interval de 2 ore).
Alte interactiuni
– curarizante si miorelaxante: furosemida le potenteaza efectele.
– cefaloridina: creste riscul nefrotoxic.
– cisplatina: creste riscul ototoxic.
Atentionari speciale
La pacientii cirotici, administrarea de furosemida trebuie facuta cu prudenta, monitorizand strict natremia, kaliemia si functiile renale, pentru a evita aparitia encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la pacientii care urmeaza tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La acesti pacienti, precum si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseste potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
La pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, tratati cu furosemida trebuie controlate periodic glicemia si glicozuria.
La pacientii cu guta, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece creste usor concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
La varstnici, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece acestia sunt sensibili la efectele diuretice si hipotensive ale furosemidei. Pacientii varstnici prezinta un risc mai mare de aparitie a colapsului sau a tromboemboliei si, datorita varstei au functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
Sarcina si alaptarea
Furosemida traverseaza bariera feto-placentara. Studiile non-clinice nu au evidentiat nici un efect teratogen. In clinica nu exista suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, administrarea furosemidei la femeia gravida trebuie evita. Poate fi prescrisa numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii si numai daca beneficiul terapeutic matern justifica riscul potential pentru fat.
Furosemida se excreta in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea, furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Datorita reactiilor adverse, furosemida poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze si mod de administrare
Dozele si modul de administrare trebuie adaptate in functie de gravitatea afectiunii.
Adulti
Edeme din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiuni renale
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 – 80 mg furosemida, administrata in priza unica. Doza poate fi crescuta treptat, la intervale de 6 – 8 ore pana la obtinerea raspunsului optim. Doza unica maxima recomandata depinde de tipul si gravitatea afectiunii. Astfel: 80 mg furosemida in cazul cirozei cu functie renala normala, 240 mg furosemida pentru sindrom nefrotic, 80 – 160 mg pentru insuficienta cardiaca congestiva. Dupa obtinerea raspunsului optim, doza zilnica eficace va fi administrata in 1 – 3 prize, aceasta depinzand de doza unica la care s-a obtinut un raspuns optim.
Hipertensiune arteriala
Doza zilnica initiala recomandata este de 20 mg furosemida, administrata dimineata.
In cazul unui raspuns insuficient, doza zilnica poate fi crescuta la 40 mg furosemida sau furosemida poate fi asociata cu un alt antihipertensiv.
Insuficienta renala
Doza initiala recomandata este de 80 mg furosemida pe zi. Doza se poate creste cu 80 mg furosemida pe zi, pana la obtinerea raspunsului optim.
In insuficienta renala sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemida pe zi.
Copii
La copii cu varsta peste 6 ani, doza uzuala recomandata este de 1 – 2 mg furosemida/kg si zi. In cazul unui raspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescuta cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedenta. Nu se recomanda doze mai mari de 6 mg/kg si zi.
Reactii adverse
Tratamentul prelungit insotit de o dieta hiposodata stricta poate determina dezechilibru
hidroelectrolitic si acido-bazic, manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatica.
In prezenta insuficientei hepatice furosemida poate determina encefalopatie hepatica.
Dozele mari de furosemida sau administrarea la pacientii cu ciroza, denutriti, cu diaree cronica sau cu insuficienta cardiaca pot determina hipokaliemie cu sau fara alcaloza metabolica si cu posibilitatea
aparitiei unor tulburari de ritm grave, mai ales ventriculare.
Uneori, dupa un tratament intens si de scurta durata, s-a raportat o crestere a glicemiei (prin scaderea tolerantei la glucide). Rareori, furosemida poate agrava diabetul zaharat.
Uneori, este posibila o crestere discreta a uricemiei la pacientii cu predispozitie, dar furosemida determina foarte rar criza de guta.
Furosemida poate determina, mai ales la varstnici, tromboembolie si scaderea marcata a tensiunii arteriale pana la colaps.
Rar, s-au raportat hipercolesterolemie si tulburari digestive.
S-au raportat cazuri rare de pancreatita, nefrita interstitiala, eruptii alergice cutanate, leucopenie, trombocitopenie, dureri lombare.
O reactie adversa rara, dar foarte severa, este surditatea tranzitorie sau definitiva. Riscul creste cand furosemida este administrata in doze mari, la pacienti cu insuficienta renala.
Supradozaj
In caz de supradozaj apar hipovolemie prin deshidratare, cu tulburari electrolitice si scaderea severa a tensiunii arteriale. Se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa compenseze pierderile.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 2 blistere din PVC / Al a cate 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC / Al a cate 10 comprimate
Producator
S.C. ARENA GROUP S.A.
B-dul Dunarii Nr. 54, Comuna Voluntari, Jud. Ilfov Romania
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
S.C. ARENA GROUP S.A. Str. Stefan Mihaileanu nr. 31, sector 2, Bucuresti
Romania Data ultimei verificari a prospectului Martie 2007

Print Friendly, PDF & Email

Adauga un comentariu

Adresa e-mail nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate *