Bulimie nervoasa, ca tratament complementar psihoterapiei, pentru reducerea consumului compulsiv de alimente si a provocarii purgatiei.

 2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Fiecare capsula contine fluoxetina 20 mg sub forma de clorhidrat de fluoxetina 22,36 mg. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

 3. FORMA FARMACEUTICA

Capsula
Capsule gelatinoase tari nr. 4, cu corp albastru deschis (L 900) opac si capac albastru inchis (L 830) opac, care contin o pulbere omogena de culoare alba

 4. DATE CLINICE

 4.1 Indicatii terapeutice

– Episoade de depresie majora;
– Tulburare obsesiv-compulsiva;
– Bulimie nervoasa, ca tratament complementar psihoterapiei, pentru reducerea consumului compulsiv de alimente si a provocarii purgatiei.

 4.2 Doze si mod de administrare

Fluoxin este indicat doar la adulti, pentru administrare orala.

Episoade de depresie majora
Adulti si varstnici
Doza recomandata este de 20-60 mg fluoxetina pe zi. Doza initiala recomandata este de 20 mg fluoxetina pe zi. Dozele vor fi revizuite si ajustate, daca este necesar, la 3-4 saptamani de la initierea tratamentului precum si, ulterior, conform evaluarii clinice.
Cu toate ca la doze mai mari de 20 mg fluoxetina pe zi exista o crestere a riscului de reactii adverse, la unii pacienti care nu au raspuns la tratament, doza poate fi crescuta gradat, pana la maxim 60 mg fluoxetina pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor trebuie efectuata cu atentie, pe baza evaluarii clinice individuale, sub stricta supraveghere medicala, astfel incat tratamentul sa fie mentinut la doza minima eficace.
Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioada de cel putin 6 luni, pentru a se asigura disparitia completa a simptomatologiei.

Tulburare obsesiv-compulsiva
Adulti si varstnici
Doza recomandata este de 20 mg fluoxetina pe zi. In lipsa raspunsului terapeutic, dupa doua saptamani de tratament, doza poate fi crescuta gradat, pana la maxim 60 mg fluoxetina pe zi, dar riscul reactiilor adverse este mai mare. In absenta ameliorarii simptomatologiei dupa 10 saptamani, tratamentul cu fluoxetina trebuie reevaluat.
Cu toate ca studiile clinice efectuate nu au putut preciza durata optima a tratamentului si avand in vedere ca tulburarea obsesiv-compulsiva este o afectiune cronica, se recomanda continuarea tratamentului peste 10 saptamani, la pacientii care au raspuns la tratament.
Ajustarea dozelor trebuie efectuate cu atentie, sub stricta supraveghere medicala, pentru fiecare caz in parte, astfel incat sa se asigure mentinerea tratamentului la doza minima eficace. Necesitatea continuarii tratamentului trebuie reevaluate periodic. La pacientii care au raspuns favorabil la tratamentul medicamentos, in unele cazuri, este recomandata si psihoterapie comportamentala concomitenta.
Eficacitatea tratamentului cu fluoxetina, de lunga durata (peste 24 saptamani), nu a fost demonstrate in cazul tulburarii obsesiv-compulsive.

Bulimie nervoasa
Adulti si varstnici
Doza recomandata este de 60 mg fluoxetina pe zi. In cazul tratamentului bulimiei nervoase cu fluoxetina, eficacitatea terapeutica pe termen lung (peste 3 luni), nu a fost demonstrate.

Toate indicatiile
Doza recomandata poate fi crescuta sau scazuta. Dozele mai mari de 80 mg fluoxetina pe zi nu au fost evaluate sistematic.
Doza recomandata de fluoxetina poate fi administrata in priza unica sau divizata, in mai multe prize, cu sau fara alimente.

Dupa oprirea tratamentului, substanta activa si metabolitul sau activ persista in organism timp de saptamani, fapt care trebuie avut in vedere atat la initierea cat si la intreruperea tratamentului. Trebuie evitata intreruperea brusca a administrarii fluoxetinei. Dozele se vor reduce treptat, in cursul a 1-2 saptamani, pentru a diminua riscul sindromului de intrerupere. Daca apar semne ale sindromului de intrerupere, ca urmare a reducerii dozelor sau a opririi tratamentului, se va relua administrarea ultimei doze administrate anterior. Se va continua reducerea dozelor, dar mai gradat. (Vezi pct. 4.4.)

Copii si adolescenti
Utilizarea fluoxetinei la copii si adolescenti (cu varsta sub 18 ani) nu este recomandata, deoarece pentru aceasta grupa de varsta, siguranta si eficacitatea medicamentului nu au fost determinate.

Varstnici
Se recomanda prudenta in cazul cresterii dozelor; doza zilnica nu va depasi, in general, 40 mg fluoxetina. Doza maxima recomandata este de 60 mg fluoxetina pe zi.

Pacienti cu insuficienta hepatica sau cu boli asociate
La pacientii cu insuficienta hepatica, cu boli asociate (vezi pct. 5.2) sau la cei tratati concomitent cu alte medicamente (vezi pct. 4.5) trebuie luata in considerare scaderea dozei de fluoxetina sau cresterea intervalului dintre doze (de exemplu, o doza de 20 mg fluoxetina administrata o data la doua zile).

 4.3 Contraindicatii

– Hipersensibilitate la fluoxetina sau la oricare dintre excipienti.
– Tratament concomitent cu inhibitori ai monoamonooxidazei (inhibitor MAO).
Au fost raportate cazuri grave sau chiar letale la pacientii tratati cu un ISRS (Inhibitor Selectiv al Recaptarii Serotoninei) concomitent cu un inhibitor MAO , precum si la pacienti care, dupa ce au intrerupt tratamentul cu un ISRS au inceput tratamentul cu un inhibitor MAO . Tratamentul cu fluoxetina va fi initiat doar la 2 saptamani de la intreruperea unui tratamentului cu un inhibitor MAO nereversibil (de exemplu selegilina) sau a doua zi dupa intreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO reversibil (de exemplu moclobemida). Unii pacienti au prezentat manifestari specifice sindromului serotoninergic (care poate fi diagnosticat ca sindrom neuroleptic malign, datorita asemanarilor). Simptomele includ: hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativa cu posibile fluctuatii rapide ale semnelor vitale, modificari ale starii psihice cu confuzie, iritabilitate si agitatie extrema, care pot progresa catre delir si coma. In consecinta, este contraindicata asocierea fluoxetinei cu un medicament care contine inhibitor MAO . Dupa intreruperea tratamentului cu fluoxetina si inainte de initierea tratamentului cu un inhibitor MAO ireversibil (de exemplu, selegilina), trebuie sa treaca un interval de cel putin 5 saptamani. Daca fluoxetina a fost prescrisa in tratament de lunga durata si/sau in doza mare, trebuie luat in considerare un interval mai mare inainte de initierea tratamentului cu un inhibitor MAO.
Administrarea concomitenta a fluoxetinei cu un inhibitor MAO reversibil (de exemplu moclobemida) nu este recomandata. Ca urmare, tratamentul cu fluoxetina poate fi initiat la o zi dupa intreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil.

 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Administrarea la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani
Fluoxetina nu trebuie utilizata in tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani. In studiile clinice s-au observat comportamente legate de suicid (tentative de suicid sau idei de suicid) si ostilitate (comportament dominant de opozitie si agresiune si furie ), mai frecvent in randul copiilor si adolescentilor tratati cu antidepresive decat in randul celor carora li s-a administrat placebo. Daca, cu toate acestea, se ia decizia de efectuare a tratamentului, pe baza nevoii clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atentie, pentru observarea prompta a aparitiei simptomelor de suicid. In plus, lipsesc datele despre siguranta administrarii pe termen indelungat la copii si adolescenti, referitoare la crestere, maturizare, dezvoltare cognitiva si comportamentala.

Reactii de hipersensibilitate
Au fost raportate evenimente anafilactoide, eruptii cutanate tranzitorii si anumite reactii sistemice progresive, uneori grave (cu afectare cutanata, renala, hepatica sau pulmonara). La aparitia eruptiei cutanate tranzitorii sau a altor manifestari de hipersensibilitate, pentru care nu se poate identifica o alta cauza, administrarea de fluoxetina trebuie intrerupta.
Convulsii
Convulsiile constituie un risc potential al medicamentelor antidepresive. In consecinta, similar altor antidepresive, tratamentul cu fluoxetina trebuie initiat cu precautie la pacientii cu crize convulsive in antecedente. Tratamentul trebuie intrerupt daca apar convulsii sau frecventa convulsiilor creste. Administrarea de fluoxetina trebuie evitata la pacientii cu afectiuni convulsivante. Administrarea de fluoxetina se va evita la pacientii cu epilepsie instabila si se impune supravegherea atenta a pacientilor cu epilepsie controlata terapeutic.
Manie
Antidepresivele se vor utiliza cu precautie la pacientii cu antecedente de manie sau hipomanie . Similar oricarui alt antidepresiv, administrarea fluoxetinei se va intrerupe la pacientii care intra intr-o faza maniacala.

Insuficienta renala si insuficienta hepatica
Fluoxetina este metabolizata hepatic in proportie mare si este excretata renal. La pacientii cu afectare hepatica severa se recomanda o doza mai mica de 20 mg fluoxetina pe zi sau cresterea intervalului dintre doze, de exemplu administrarea a 20 mg fluoxetina pe zi, o data la 2 zile. Dupa administrarea a 20 mg fluoxetina pe zi, timp de 2 luni, la pacientii cu insuficienta renala severa (rata de filtrare glomerulara < 10 ml /min), care necesitau dializa, concentratiile plasmatice ale fluoxetinei sau norfluoxetinei au fost aceleasi ca si la subiectii cu functie renala normala.
Boli cardiace
Datele din literatura obtinute in urma unui studiu dublu orb realizat la 312 pacienti la care s-a administrat fluoxetina si carora li s-a efectuat ECG , nu au demonstrat aparitia anomaliilor de conducere, care sa determine bloc atrio-venticular. Totusi, experienta clinica in ceea ce priveste bolile cardiace acute, este limitata. In consecinta, este indicata prudenta la administrarea de fluoxetina in aceste conditii.
Scaderea in greutate
Pacientii tratati cu fluoxetina pot prezenta scadere in greutate, de regula proportional cu greutatea initiala. In studiile clinice efectuate la pacientii depresivi, scaderea in greutate a subiectilor normoponderali a fost considerata, in general, nesemnificativa.

Diabetzharat
La pacientii cu diabet zaharat, administrarea de ISRS poate sa modifice controlul glicemiei. In timpul tratamentului cu fluoxetina au fost raportate hipoglicemii, iar dupa intreruperea medicamentului au fost raportate hiperglicemii. In consecinta, ajustarea dozelor de insulina si/sau medicamente antidiabetice orale poate fi necesara
Suicid/ideatie suicidara sau agravare a starii clinice
Depresia se asociaza cu cresterea riscului de ideatie suicidara, auto-vatamare si suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se mentine pana la aparitia unor semne consistente de remisiune. Data fiind posibilitatea ca situatia sa nu se amelioreze in primele saptamani de tratament , pacientii trebuie monitorizati indeaproape, pana la aparitia ameliorarii. Experienta clinica generala demonstreaza ca riscul de suicid se poate accentua in primele faze ale recuperarii.

Este cunoscut faptul ca pacientii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestari semnificative de ideatie suicidara anterior initierii tratamentului prezinta un risc mai accentuat de ideatie suicidara sau tentativa de suicid, trebuind sa fie monitorizati cu atentie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacientii adulti au aratat existenta unui risc accentuat de comportament suicidar in cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienti cu varsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasa a pacientilor, si mai ales a celor aflati in situatie de risc accentuat, trebuie sa fie insotita de supraveghere atenta, cu precadere in etapele incipiente ale tratamentului si dupa modificarea dozelor. Pacientilor (si celor care ii ingrijesc) trebuie sa li se atraga atentia cu privire la necesitatea monitorizarii oricarei agravari a starii clinice, a aparitiei oricarui comportament sau ideatii cu tenta de suicid precum si la obligatia de solicitare a sfatului medicului imediat dupa aparitia unor astfel de simptome.
Acatizia/agitatia psihomotorie
Utilizarea fluoxetinei a fost asociata cu instalarea acatiziei, caracterizata printr-o perceptie subiectiva ca o stare neplacuta sau suparatoare si prin nevoia de miscare, insotita adesea de incapacitatea de a sta linistit, asezat sau in picioare. Acest lucru poate sa apara, cel mai probabil, in primele saptamani de tratament. La pacientii care prezinta aceste simptome, cresterea dozei de fluoxetina poate fi nociva.

Simptome de intrerupere observate la oprirea tratamentului
Simptomele de intrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, in special daca intreruperea tratamentului se face brusc (vezi pct. 4.8).
Riscul de aparitie al simptomelor de intrerupere poate depinde de mai multi factori, incluzand durata tratamentului, doza administrata si ritmul de scadere a dozei. Reactiile adverse raportate cel mai frecvent sunt ameteli, tulburari senzoriale (incluzand parestezia), tulburari ale somnului (incluzand insomnie si vise intense), astenie, agitatie sau anxietate, greata si/sau varsaturi, tremor si cefalee. In general, aceste simptome sunt usoare pana la moderate; totusi, la unii pacienti, pot avea o intensitate severa. Simptomele apar, de obicei, in primele zile dupa intreruperea tratamentului. In general, aceste simptome sunt autolimitate si dispar, de obicei, in aproximativ 2 saptamani, dar la unii pacienti pot fi dura 2-3 luni sau mai mult.
In consecinta se recomanda ca intreruperea tratamentului cu fluoxetina sa se faca gradat, pe o perioada de cel putin una sau doua saptamani, in functie de necesitatile pacientului. (vezi, de asemenea, pct.
4.2).

Hemoragie
In general, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) pot provoca hemoragii cutanate cum sunt echimozele sau purpura. In cursul tratamentului cu fluoxetina au fost raportate echimoze ca si evenimente inconstante. Au fost raportate rar alte manifestari hemoragice (de exemplu hemoragii
genitale, gastrointestinale sau alte sangerari cutanate sau mucoase). Se recomanda prudenta la pacientii tratati cu ISRS, indeosebi daca se administreaza concomitent medicamente care afecteaza functia trombocitara (de exemplu, antipsihotice atipice cum sunt clozapina, fenotiazina, majoritatea antidepresivelor triciclice, acid acetilsalicilic si alte antiinflamatorii nesteroidiene), precum si la pacientii cu antecedente hemoragice.
Terapie electroconvulsivanta (TEC)
Au existat raportari rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacientii tratati cu fluoxetina carora li s-au efectuat electrosocuri, concomitent. Se recomanda prudenta in aceste cazuri.
Hypericum perforatum (sunatoare)
Similar altor ISRS, pot sa apara interactiuni farmacodinamice intre fluoxetina si preparatele pe baza de plante care contin sunatoare (Hypericum perforatum), care pot sa determine potentarea efectelor serotoninergice, determinand aparitia sindromului serotoninergic.
Sindrom serotoninergic
Sindromul serotoninergic sau evenimente de tipul sindromului neuroleptic malign au fost raportate rar in timpul tratamentului cu fluoxetina si, in special, in cazul asocierii cu alte medicamente serotoninergice (printre care L-triptofanul) si/sau cu medicamente neuroleptice. Aceste sindroame pot pune in pericol viata si, in consecinta, tratamentul cu fluoxetina trebuie intrerupt in cazul aparitiei simptomatologiei (simptome incluzand hipertermie , rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativa cu posibile fluctuatii rapide ale semnelor vitale, modificari ale starii psihice cu confuzie, iritabilitate si agitatie extrema, care pot progresa catre delir si coma) si trebuie initiat tratamentul simptomatic.

 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Studii privind interactiunile medicamentoase s-au efectuat doar la adulti.
Atunci cand se iau in considerare interactiunile medicamentoase farmacodinamice sau farmacocinetice, trebuie avut in vedere timpul de injumatatire prin eliminare lung al fluoxetinei (vezi pct. 5.2).

Inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO
S-au raportat reactii adverse, uneori letale, la pacientii tratati cu ISRS in asociere cu antidepresive care contin inhibitori MAO , inclusiv inhibitorul MAO ireversibil (selegilina) si inhibitorul MAO reversibil (moclobemida), precum si la bolnavii care au intrerupt recent tratamentul cu un ISRS si au inceput un tratament cu inhibitor MAO.
Fluoxetina nu trebuie administrata concomitent cu un inhibitor MAO sau in decurs de 14 zile de la intreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO . Dupa intreruperea tratamentului cu fluoxetina si inainte de inceperea tratamentului cu un inhibitor MAO trebuie sa treaca un interval de cel putin 5 saptamani. Daca fluoxetina a fost prescrisa in tratament de lunga durata si/sau in doza mare, este necesar un interval mai mare.

Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitenta a fluoxetinei cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol, triptani) poate determina cresterea efectelor serotoninergice. Utilizarea concomitenta a triptanilor determina un risc suplimentar de hipertensiune arteriala si de vasoconstrictie arteriala coronariana.

Litiu si triptofan
Au fost raportate sindroame serotoninergice atunci cand se asociaza ISRS cu litiu sau triptofan. In consecinta, utilizarea concomitenta a fluoxetinei cu aceste medicamente trebuie facuta cu prudenta. In cazul asocierii fluoxetinei cu litiu este necesara o monitorizare mai atenta si mai frecventa a pacientului.

Medicamente metabolizate prin intermediul CYP2D6
Deoarece metabolizarea fluoxetinei (ca si aceea a antidepresivelor triciclice si a altor antidepresive cu selectivitate pentru serotonina ) implica CYP2D6, asocierea de medicamente care sunt metabolizate de catre aceasta enzima poate fi cauza de interactiuni. Tratamentul concomitent cu medicamente astfel
metabolizate, care au un indice terapeutic mic (cum ar fi flecainida, encainida, vinblastina, carbamazepina si antidepresivele triciclice) trebuie initiat si ajustat la limita inferioara a dozajului. Aceasta recomandare se aplica si in cazul in care fluoxetina a fost administrata in cursul celor 5 saptamani anterioare.

Alte medicamente cu activitate asupra SNC
In cazul administrarii concomitente au fost raportate cresteri ale concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei, haloperidolului, clozapinei, diazepamului, alprazolamului si fenitoinei. In unele cazuri au aparut fenomene de toxicitate.

Anticoagulante orale
Au fost raportate modificari inconstante ale efectelor anticoagulante (modificari ale valorilor investigatiilor diagnostice si/sau semne si simptome clinice), atunci cand fluoxetina se asociaza cu anticoagulantele orale. La pacientii tratati cu warfarina este necesara monitorizarea atenta a coagularii la inceperea sau intreruperea tratamentului cu fluoxetina (vezi pct. 4.4).

Terapie electroconvulsivanta (TEC)
Au existat raportari rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacientii tratati cu fluoxetina carora li s-au efectuat electrosocuri, concomitent. Se recomanda prudenta in aceste cazuri.

Alcool etilic
Conform datelor obtinute din studiile clinice, fluoxetina nu creste concentratiile plasmatice si efectele alcoolului etilic. Totusi, asocierea cu bauturi alcoolice nu este recomandata in timpul tratamentului cu
un ISRS.

Sunatoare (Hypericum perforatum)
Similar altor ISRS, pot sa apara interactiuni farmacodinamice intre fluoxetina si preparatele pe baza de plante care contin sunatoare (Hypericum perforatum), care pot sa determine cresterea reactiilor adverse.

 4.6 Sarcina si alaptarea

Sarcina
Date provenind de la un numar mare de sarcini expuse nu au evidentiat efecte teratogene ale fluoxetinei. Fluoxetina poate fi utilizata in timpul sarcinii, dar este necesara prudenta, in special in timpul ultimului trimestru de sarcina sau imediat inaintea delivrentei, datorita urmatoarelor manifestari care au fost raportate la nou-nascuti: iritabilitate, tremor, hipotonie, plans persistent, dificultati la supt si tulburari ale somnului.
Aceste simptome pot fi un semn al efectelor serotoninergice sau ale unui sindrom de intrerupere. Intarzierea aparitiei sau durata simptomatologiei sunt atribuibile timpului de injumatatire prin eliminare lung al fluoxetinei (4-6 zile) si a metabolitului sau activ, norfluoxetina (4-16 zile). In concluzie, fluoxetina se va administra in timpul sarcinii doar atunci cand este absolut necesar, dupa evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potential la nou-nascut.

Alaptare
Se cunoaste faptul ca fluoxetina si metabolitul sau activ, norfluoxetina, se excreta in laptele matern. S-au raportat evenimente adverse asupra sugarilor alaptati de mame tratate cu fluoxetina. Daca tratamentul cu fluoxetina este considerat necesar, trebuie luata in considerare intreruperea alaptarii. Totusi, daca alaptarea continua, se va prescrie doza minima eficace de fluoxetina.

 4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Desi s-a demonstrat ca fluoxetina nu afecteaza performanta psihomotorie la voluntarii sanatosi, orice medicament psihoactiv poate tulbura judecata si performanta. Pacientii trebuie atentionati sa nu conduca vehicule, sa nu foloseasca utilaje sau sa lucreze in conditii potential periculoase, pana cand nu sunt cunoscute efectele individuale ale fluoxetinei.

 4.8 Reactii adverse

Intensitatea si frecventa reactiilor adverse pot sa scada odata cu continuarea tratamentului si, in general, nu conduc la intreruperea medicatiei.
S-au observat urmatoarele reactii adverse, cunoscute si pentru alte ISRS:
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare: reactii de hipersensibilitate (de exemplu prurit, eruptie cutanata tranzitorie, urticarie, reactie anafilactoida, vasculita, reactie de tip boala serului, edem angioneurotic-vezi pct. 4.3 si pct. 4.4), frisoane, sindrom serotoninergic, fotosensibilitate si cazuri foarte rare de eritem polimorf care pot progresa la sindrom Stevens-Johnson sau necroliza epidermica toxica (sindrom Lyell).
Tulburari gastro-intestinale: diaree, greata, varsaturi, dispepsie, disfagie, disgeuzie, xerostomie. Au fost raportate rar valori anormale ale testelor functiei hepatice. Foarte rar au fost raportate cazuri de hepatita idiosincrazica.
Tulburari ale sistemului nervos: cefalee, tulburari ale somnului (de exemplu vise anormale, insomnie, somnolenta), ameteli, anorexie, oboseala, euforie, miscari anormale tranzitorii (de exemplu, fasciculatii musculare, ticuri, ataxie, tremor, mioclonie), convulsii si, rar, neliniste psihomotorie/akatizie (vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate halucinatii, reactie maniacala, confuzie, agitatie, anxietate si simptome asociate (de exemplu nervozitate), tulburari de concentrare si de gandire (de exemplu depersonalizare), atacuri de panica, idei si comportament suicidar (aceste simptome pot sa se datoreze bolii de baza). In timpul sau la scurt timp dupa incetarea tratamentului cu fluoxetina, s-au raportat cazuri de ideatie suicidara si comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).” Foarte rar au fost raportate cazuri de sindrom serotoninergic.
Tulburari renale si ale cailor urinare: retentie urinara, mictiuni frecvente.
Tulburari ale aparatului genital si ale sanului: disfunctie sexuala (ejaculare intarziata sau absenta, lipsa orgasmului), priapism, galactoree.

Tulburari respiratorii toracice si mediastinale: faringita, dispnee; au fost raportate rar evenimente pulmonare (incluzand procese inflamatorii de histopatologie nespecifica si/sau fibroza). Dispneea poate fi singurul simptom premergator.

Investigatii diagnostice: hiponatremia (natremie sub 110 mol/l) a fost raportata rareori si a fost reversibila la intreruperea fluoxetinei. Unele cazuri s-au datorat, posibil, sindromului de secretie insuficiente a hormonului antidiuretic. Majoritatea raportarilor cuprindeau pacienti varstnici, pacienti tratati cu diuretice sau pacienti cu hipovolemie de alte etiologii. Rar, au fost raportate valori anormale ale testelor functiei hepatice.

Alte reactii adverse: alopecie, cascat, tulburari de vedere (de exemplu vedere incetosata, midriaza), echimoze, transpiratii, vasodilatatie, artralgii, mialgii, hipotensiune arteriala posturala, frison, fotosensibilitate , echimoze. Alte manifestari hemoragice (de exemplu hemoragii genitale, gastrointestinale si alte sangerari cutaneo-mucoase) au fost raportate rar (vezi pct. 4.4).

Simptome de intrerupere observate la oprirea tratamentului: sistarea tratamentului cu fluoxetina determina de obicei simptome de intrerupere. Simptomele raportate cel mai frecvent sunt ameteala, tulburari senzoriale (incluzand parestezia), tulburari ale somnului (incluzand insomnie si vise intense), astenie, agitatie sau anxietate, greata si/sau varsaturi, tremor si cefalee. In general, aceste simptome sunt usoare pana la moderate; totusi la unii pacienti pot capata o intensitate severa si/sau prelungita (vezi pct. 4.4). In consecinta, atunci cand tratamentul cu fluoxetina nu mai este necesar, se recomanda scaderea gradata a dozelor (vezi pct. 4.2 si pct. 4.4).

 4.9 Supradozaj

Cazurile de supradozaj cu fluoxetina administrata in monoterapie au, in general, evolutie benigna. Simptomele supradozajului au inclus greata, varsaturi, convulsii si semne de alterare a statusului SNC-variind ca intensitate de la excitatie pana la coma, tulburari respiratorii si tulburari cardiovasculare-variind ca intensitate de la aritmii asimptomatice pana la stop cardiac. Mortalitatea atribuita supradozajului cu fluoxetina, administrata in monoterapie, a fost extrem de rara. Se recomanda monitorizarea functiilor vitale, impreuna cu tratament simptomatic si masuri de sustinere. Nu se cunoaste un antidot specific.
Este improbabil ca diureza fortata, dializa, hemoperfuzia si exsanguinoperfuzia sa fie benefice. Administrarea de carbune activat, care poate fi utilizat concomitent cu sorbitol , poate fi la fel de sau poate chiar mai eficace decat provocarea de varsaturi sau lavaj gastric. In tratamentul supradozajului se va lua in considerare posibilitatea implicarii mai multor medicamente. La pacientii care au utilizat in mod accidental sau in mod voit doze de antidepresiv triciclic mai mari decat cele recomandate poate fi necesara o perioada de supraveghere medicala stricta mai lunga, daca sunt sub tratament cu fluoxetina sau li s-a administrat recent acest medicament.

 5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE

 5.1 Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei; codul ATC: N06AB03.

Fluoxetina este un inhibitor selectiv al recaptarii de serotonina , fapt care explica mecanismul sau de actiune. Fluoxetina nu are, practic, nicio afinitate fata de alti receptori cum ar fi: a2- si B-adrenergici, serotoninergici, dopaminergici, histaminici, muscarinici sau GABA . Fluoxetina este un antidepresiv atipic, cu potenta mare, care determina atat ameliorarea dispozitiei afective si atenuarea simptomelor caracteristice bolii depresive, cat si un efect stimulant si energizant. Nu are proprietati sedative. Fluoxetina este eficace la pacientii depresivi, fiind recomandat la pacientii cu fenomene inhibitorii sau la pacientii care nu tolereaza tratamentul cu alte medicamente antidepresive.

 5.2 Proprietati farmacocinetice

Absorbtie
Fluoxetina se absoarbe bine dupa administrarea orala. Biodisponibilitatea nu este modificata de prezenta alimentelor in tractul gastro-intestinal.

Distributie
Fluoxetina se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 95%) si este larg distribuita in organism (volum de distributie 20-40 l/kg). Concentratiile plasmatice la starea de echilibru se realizeaza dupa cateva saptamani de tratament. In cazul tratamentului prelungit, concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt similare celor atinse la 4-5 saptamani.

Metabolizare
Concentratia plasmatica maxima este atinsa la 6-8 ore de la administrarea orala. Fluoxetina este metabolizata in proportie mare la nivel hepatic prin intermediul enzimei CYP2D6, formand prin demetilare metabolitul activ norfluoxetina (demetilfluoxetina) si alti metaboliti neidentificati, care sunt eliminati renal.

Eliminare
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare al fluoxetinei este de 4-6 zile, iar cel al metabolitului sau activ este de 4-16 zile. Timpii de injumatatire plasmatica prin eliminare prelungiti determina persistenta medicamentului in organism timp de 5-6 saptamani de la intreruperea tratamentului.
Eliminarea se face in principal pe cale renala (aproximativ 60%). Fluoxetina se excreta in laptele matern.

Varstnici
La pacientii varstnici sanatosi profilul farmacocinetic al fluoxetinei este similar cu cel al adultilor.

Insuficienta hepatica
In caz de insuficienta hepatica (ciroza alcoolica), timpii de injumatatire plasmatica prin eliminare ai fluoxetinei si norfluoxetinei cresc, putand fi cuprinsi intre 7 si 12 zile. Se recomanda o scadere a dozelor sau cresterea intervalului dintre doze.

Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala usoara, moderata sau severa (anurie), dupa administrarea unei doze unice de fluoxetina, parametrii farmacocinetici nu au fost modificati fata de cei ai adultului sanatos. Cu toate acestea, in cazul administrarii de doze repetate, s-a remarcat o crestere a concentratiilor plasmatice la starea de echilibru.

 5.3 Date preclinice de siguranta

Nu sunt disponibile.

 6. PROPRIETATI FARMACEUTICE

 6.1 Lista excipientilor

Continutul capsulei Amidon de cartof Sterat de magneziu

Capacul si corpul capsulei Eritrozina (E 127) Indigotina (E 132) Dioxid de titan (E 171) Oxid negru de fer (E 172) Gelatina

 6.2 Incompatibilitati

Nu este cazul.

 6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

 6.4 Precautii speciale pentru pastrare

A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.

 6.5 Natura si continutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a cate 7 capsule. Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a cate 7 capsule. Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.

 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fara cerinte speciale.

 7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

S.C. Vim Spectrum S.R.L.
Sos. Sighisoarei, nr.409, cod 547367 Corunca, jud. Mures, Romania