Prospect GLIMEGAMMA

Indicatii: Glimegamma este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci cand dieta, efortul fizic si reducerea greutatii corporale singure nu sunt eficiente.

GLIMEGAMMA 1 mg comprimate
GLIMEGAMMA 2 mg comprimate
GLIMEGAMMA 3 mg comprimate
GLIMEGAMMA 4 mg comprimate
GLIMEGAMMA 6 mg comprimate

 2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Glimegamma 1 mg, comprimate Fiecare comprimat contine glimepirida 1 mg Excipienti:
(138,95 mg).
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat Glimegamma 2 mg, comprimate Fiecare comprimat contine glimepirida 2 mg Excipienti:
(137,20 mg).
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat Glimegamma 3 mg, comprimate Fiecare comprimat contine glimepirida 3 mg. Excipienti:
(136,95 mg).
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat Glimegamma 4 mg, comprimate Fiecare comprimat contine glimepirida 4 mg Excipienti:
(135,85 mg).
(133,95 mg).
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat Glimegamma 6 mg, comprimate Fiecare comprimat contine glimepirida 6 mg Excipienti:
Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

 3. FORMA FARMACEUTICA

Comprimate
Glimegamma 1 mg, comprimate Comprimate de culoare roz, oblongi, plate, cu dimensiuni de aproximativ 11x 5,5 mm, avand o linie mediana pe ambele fefe. Linia mediana are numai rolul de a usura ruperea comprimatului pentru a fi inghifit usor si nu de divizare in doze egale.
Glimegamma 2 mg, comprimate
Comprimate de culoare verde, oblongi, plate, cu dimensiuni de aproximativ 11x 5,5 mm, avand o linie mediana pe ambele fefe. Comprimatul poate fi divizat in doua parfi egale.
Glimegamma 3 mg, comprimate
Comprimate de culoare galben pal, oblongi, plate, cu dimensiuni de aproximativ 11x 5,5 mm, avand o linie mediana pe ambele fete. Linia mediana are numai rolul de a usura ruperea comprimatului pentru a fi inghitit us. or si nu de divizare in doze egale.

Glimegamma 4 mg, comprimate
Comprimate de culoare albastru deschis, oblongi, plate, cu dimensiuni de aproximativ 11×5,5 mm, avand o linie mediana pe ambele fete. Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale

Glimegamma 6 mg, comprimate
Comprimate de culoare portocaliu deschis, oblongi, plate, cu dimensiuni de aproximativ 11×5,5 mm, avand o linie mediana pe ambele fete. Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale

 4. DATE CLINICE

 4.1 Indicatii terapeutice

Glimegamma este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci cand dieta, efortul fizic si reducerea greutatii corporale singure nu sunt eficiente.

 4.2 Doze si mod de administrare

Medicamentul este destinat administrarii pe cale orala.

Baza unui tratament de succes a diabetului zaharat este o dieta buna, activitate fizica regulata, precum si analize periodice ale sangelui si urinei. Antidiabeticele orale sau insulina nu pot compensa faptul ca pacientul nu respecta dieta recomandata.

Dozele sunt determinate de valorile glicemiei si glicozuriei.

Doza initiala este de 1 mg glimepirida pe zi. Daca controlul metabolic obtinut cu aceasta doza este suficient, trebuie continuata pentru tratamentul de intretinere.

Daca controlul metabolic nu este satisfacator, doza trebuie crescuta treptat la 2, 3 sau 4 mg glimepirida pe zi, in conformitate cu rezultatele glicemiei, cu un interval de aproximativ 1-2 saptamani intre fiecare crestere.

Dozele mai mari de 4 mg glimepirida pe zi conduc la obtinerea de rezultate mai bune doar in cazuri exceptionale.

Doza maxima recomandata este de 6 mg glimepirida pe zi.

Daca doar doza zilnica maxima de metformina nu asigura ajustarile metabolice dorite, se poate incepe tratamentul asociat cu glimepirida. Se mentine aceeasi doza de metformina, iar tratamentul cu glimepirida este inceput cu o doza mica, care se creste ulterior in functie de controlul metabolic dorit, pana la atingerea dozei zilnice maxime. Terapia asociata se initiaza doar sub control medical strict. Daca doza zilnica maxima de Glimegamma nu realizeaza controlul adecvat al glicemiei, se poate administra insulina, daca se considera necesar. Mentinand constanta doza de glimepirida, se incepe tratamentul cu insulina cu o doza mica, iar apoi se creste treptat, in functie de controlul metabolic dorit. Terapia asociata se initiaza doar sub control medical strict.

La pacientii controlati inadecvat cu o doza zilnica maxima de Glimegamma, poate fi initiata, daca este necesar, terapia asociata cu insulina poate fi initiata daca e necesar. In timp ce se mentine doza de glimepirida, tratamentul cu insulina este inceput cu doze mici si, apoi, crescut treptat, in functie de controlul metabolic dorit. Terapia asociata se initiaza doar sub control medical strict.
De obicei este suficienta administrarea glimepiridei sub forma unei singure doze pe zi. Se recomanda ca aceasta doza sa fie luata pufin inaintea sau in timpul unui mic dejun consistent, iar daca acesta este eliminat din dieta, atunci doza va fi luata cu putin inaintea sau in timpul primei mese principale. Daca s-a omis administrarea unei doze, acest lucru nu trebuie compensat prin cresterea dozei urmatoare.

Comprimatele se vor inghiti intregi, cu putin lichid.

Daca un pacient dezvolta o reactie hipoglicemica la glimepirida 1 mg pe zi, inseamna ca starea sa poate fi controlata doar prin dieta.
De-a lungul tratamentului, doza necesara de glimepirida poate sa scada, deoarece imbunatafirea controlului diabetului este asociata cu o crestere a sensibilitafii fafa de insulina.
Pentru a evita hipoglicemia, trebuie luata in considerare scaderea din timp a dozei sau incetarea tratamentului.
Ajustarea dozei poate fi necesara, de asemenea, daca se modifica greutatea corporala sau regimul de viafa al pacientului, precum si la aparifia altor factori ce pot create riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.

• Schimbarea tratamentului de la alte antidiabetice orale la Glimegamma
Inlocuirea cu Glimegamma a altor antidiabetice orale este, in general, posibila. In aceasta situafie, trebuie avute in vedere concentrafia si timpul de injumatafire plasmatica al medicamentului care este inlocuit.
In anumite cazuri, in special la antidiabeticele cu timp lung de injumatafire plasmatica (de exemplu clorpropamida) este recomandata o perioada libera de tratament de cateva zile, pentru a minimaliza riscul de hipoglicemie datorat efectului aditiv. Doza inifiala recomandata este de 1 mg glimepirida pe zi.
In funcfie de raspunsul metabolic, doza de glimepirida poate fi crescuta treptat, asa cum este descris anterior.

• Schimbarea tratamentului de la insulina la Glimegamma
In cazuri excepfionale, poate fi indicata o schimbare a tratamentului de la insulina la Glimegamma la pacientii cu diabet zaharat tip 2 stabilizafi anterior prin tratament cu insulina. Schimbarea trebuie efectuata sub supraveghere medicala stricta.

Grupuri speciale de pacienti

• Insuficienta hepatica sau renala Vezi pct. 4.3

Copii si adolescenfi
Nu sunt disponibile date privind utilizarea glimepiride la pacientii cu varsta sub 8 ani. Pentru copii cu varste intre 8 si 17 ani, exista date limitate privind utilizarea glimepiridei in monoterapie (vezi pct. 5.1 Si 5.2).
Datele disponibile privind siguranfa si eficacitatea la copii si adolescenfi sunt insuficiente si de aceea utilizarea nu e recomandata.
Pentru scheme diferite de administrare sunt disponibile concentrafiile corespunzatoare.

 4.3 Contraindicatii

Glimegamma nu se va administra in urmatoarele cazuri:
– diabet zaharat insulino-dependent,
– coma diabetica,
– cetoacidoza,
– disfuncfii renale Si hepatice severe,
– hipersensibilitate la glimepirida, alti derivati de sulfoniluree, alte sulfonamide , sau la oricare dintre excipienti
In cazul insuficientei renale si hepatice severe, se va trece la tratamentul cu insulina.

 4.4 Atentionari speciale si precautii speciale pentru utilizare

Glimegamma trebuie administrat la scurt timp dupa sau in timpul unei mese principale.
Cand mesele nu sunt luate la intervale regulate si, mai ales, atunci cand acestea sunt omise, tratamentul cu Glimegamma poate induce hipoglicemie. Simptomele posibile de hipoglicemie includ: dureri de cap, senzatie puternica de foame, greata, varsaturi, apatie, somnolenta, somn agitat, neliniste, agresivitate, afectarea capacitatii de concentrare, alerta si timp de reactionare, depresie, confuzie, tulburari de vorbire si de vedere, afazie, tremor, pareze, tulburari senzoriale, ameteala, senzatie de neputinta, pierderea autocontrolului, delir, convulsii cerebrale, somnolenta si pierderea constientei pana la coma si incluzand respiratie superficiala si bradicardie.

In plus, pot fi prezente si simptome de contrareglare adrenergica precum transpiratie, piele umeda, anxietate, tahicardie, hipertensiune arteriala, palpitatii, angina pectorala si aritmie cardiaca.

Tabloul clinic al crizei hipoglicemice severe poate semana cu cel al unui accident vascular cerebral. De obicei simptomele dispar rapid dupa administrarea de carbohidrati (zahar). Indulcitorii artificiali nu au nici un efect.

Se cunoaste, din experienta cu alti derivati de sulfoniluree ca, in ciuda masurilor initiale, aplicate cu succes, hipoglicemia poate reapare.
Hipoglicemia severa sau prelungita, care numai temporar poate fi controlata prin administrare de zahar, necesita tratament medical imediat si uneori chiar spitalizare. Printre factorii care cresc riscul de hipoglicemie se numara:
– lipsa de vointa (in special la pacientii varstnici) sau incapacitatea de cooperare a pacientului
– subnutritia, intervale neregulate intre mese, mese omise sau perioade de post;
– dezechilibrul dintre efortul fizic si aportul glucidic alimentar;
– modificari ale dietei;
– consumul de alcool etilic, in special in asociere cu omisiunea meselor;
– insuficienta renala;
– afectarea severa a functiei hepatice;
– supradoza de Glimegamma;
– anumite tulburari endocrine decompensate ce afecteaza metabolismul glucidic sau mecanismele de contrareglare a hipoglicemiei (de exemplu in cazul anumitor tulburari tiroidiene si in insuficienta hipofizei anterioare sau corticosuprarenaliana);
– administrarea concomitenta a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5)

Tratamentul cu Glimegamma necesita monitorizarea regulata a concentratiei de glucoza din sange si urina. Suplimentar, se recomanda determinarea hemoglobinei glicozilate.
In timpul tratamentului cu Glimegamma este necesara monitorizarea regulata hematologica (in special numarul de trombocite si leucocite) a functiei hepatice.
In cazul situatiilor de stres (de exemplu accidente, interventii chirurgicale, infectii insotite de febra etc.) se recomanda trecerea la tratamentul temporar cu insulina.
Nu exista experienta clinica referitoare la administrarea glimepiridei la pacientii cu insuficienta hepatica severa si la pacientii dializati. La acesti pacienti se recomanda trecerea la tratamentul cu insulina.

Tratamentul pacientilor cu deficit de G6PD cu derivati de sulfoniluree poate duce la anemie hemolitica. Deoarece glimepirida apartine clasei chimice de derivati de sulfoniluree, este necesara prudenta la pacientii cu deficit de G6PD si trebuie luata in considerare administrarea de medicamente non-sulfonilureice.
Glimegamma contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau sindrom de malabsorbtie a glucozei-galactozei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Glimegamma 6 mg comprimate: colorantul galben amurg (E 110) poate determina reactii alergice

 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Administrarea concomitenta de Glimegamma cu anumite alte medicamente poate determina cresterea sau descresterea nedorita a efectului glimepiridei de scadere a glicemiei. Din acest motiv, alte medicamente trebuie administrate numai cu acordul (sau la recomandarea) medicului. Glimepirida este metabolizata de catre izoenzima 2C9 a citocromului P450 (CYP2C9). Este stiut ca metabolizarea acesteia este afectata prin administrarea concomitenta de inductori ai CYP2C9 (de exemplu rifampicina) sau de inhibitori (de exemplu fluconazol).
Rezultatele studiilor de interactiune in vivo prezentate in literatura au aratat ca ASC de glimepirida este crescuta de aproximativ 2 ori de catre fluconazol, unul din cei mai potenti inhibitori ai CYP2C9.

Pe baza experientei cu glimepirida si alte sulfoniluree, trebuie mentionate urmatoarele interactiuni:

Potentarea efectului de scadere a glucozei sanguine; astfel, in anumite circumstante se poate produce hipoglicemie, cand una dintre urmatoarele substante active este administrata concomitent cu Glimegamma:
– fenilbutazona , azapropazona si oxifenbutazona
– insulina si antidiabetice orale
– metformina
– salicilati si acid para-aminosalicilic
– steroizi anabolizanti si hormoni sexuali masculini
– cloramfenicol
– anticoagulante cumarinice
– fenfluramina
– fibrati
– inhibitori ai ECA
– fluoxetina
– alopurinol
– simpatolitice
– ciclofosfamida, trofosfamida si ifosfamida
– sulfinpirazona
– anumite sulfonamide cu actiune prelungita
– tetraciclina
– inhibitori MAO
– claritromicina si chinolone
– probenecid
– miconazol
– pentoxifilina (in doze mari parenteral)
– tritoqualina
– fluconazol.

Reducerea efectului de scadere a glucozei sanguine; astfel, cresterea valorilor glicemiei se poate produce cand Glimegamma este administrata concomitent cu medicamente care contin urmatoarele substante active:
– estrogeni si progestogeni;
– saluretice, diuretice tiazidice;
– tireostimulante, glucocorticoizi;
– derivati de fenotiazina, clorpromazina;
– adrenalina si simpatomimetice;
– acid nicotinic (doze mari) si derivati de acid nicotinic;
– laxative (utilizare pe termen lung);
– fenitoina, diazoxid;
– glucagon, barbiturice si rifampicina;
– acetazolamida.
Antagonistii receptorilor H2, beta-blocantele, clonidina si rezerpina pot induce o crestere sau o reducere a efectului de scadere a glucozei din sange.

In timpul tratamentului cu simpatolitice, cum sunt beta-blocantele, clonidina, guanetidina sau rezerpina, semnele contrareglarii adrenergice a hipoglicemiei pot fi reduse sau absente. Alcoolul etilic, ingerat in mod acut sau cronic, poate potenta sau reduce efectul glimepiridei de scadere a glicemiei, intr-un mod impredictibil. Glimepirida poate potenta sau reduce efectele derivafilor cumarinici.

 4.6 Sarcina si alaptarea

Sarcina
Risc corelat cu diabetul zaharat
Nivelul anormal al glicemiei in timpul sarcinii este asociat cu o incidenfa mai mare a malformafiilor congenitale Si cu mortalitate perinatala. De aceea, nivelul glicemiei trebuie monitorizat cu atenfie in timpul sarcinii pentru a evita riscul teratogen. Utilizarea insulinei este necesara in anumite circumstanfe. Pacientele care sunt sau pot fi gravide trebuie sa informeze medicul.

Risc corelat cu administrarea de glimepirida
Nu exista date adecvate privind utilizarea glimepiridei la femeile gravide. Studiile la animale au demonstrat efecte asupra funcfiei de reproducere care probabil sunt dependente de acfiunea farmacologica (de reducere a glicemiei) a glimepiridei (vezi pct. 5.3). In consecinfa, glimepirida este contraindicata in timpul sarcinii.
In cazul tratamentului cu glimepirida, daca pacienta intenfioneaza sa ramana gravida sau descopera acest lucru, tratamentul trebuie inlocuit cat mai repede cu insulina.
Alaptare
Nu este cunoscut daca glimepirida se excreta in laptele matern. La Sobolan, glimepirida este excretata in lapte.
Deoarece alfi derivafi de sulfoniluree sunt excretati in laptele uman Si deoarece exista un risc de hipoglicemie la sugarii alaptafi natural, alaptarea este contraindicata in timpul tratamentului cu glimepirida.

 4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Capacitatea de concentrare a pacientului sau viteza de reactie pot fi diminuate datorita hipoglicemiei, hiperglicemiei sau de exemplu, din cauza tulburarilor de vedere. Acestea pot reprezenta un risc in situafiile in care aceste capacitati sunt foarte importante (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).

Pacientii trebuie sfatuifi sa ia masuri de precaufie pentru a preveni hipoglicemia atunci cand conduc vehicule. Acest lucru este cu atat mai important la pacientii cu o capacitate redusa sau chiar absenta de detectare a simptomelor de avertizare a hipoglicemiei sau la pacientii care au episoade hipoglicemice frecvente. In aceste cazuri, trebuie evaluat daca se recomanda sau nu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

 4.8 Reactii adverse

In experienfa clinica cu glimepirida Si cu alfi derivafi ai sulfonilureei au fost semnalate urmatoarele reactii adverse.

Frecventa acestora:

Foarte frecvente: >1/10
Frecvente: >1/100, <1/10

Mai pufin frecvente: Rare:
Foarte rare

>1/1000, <1/100 >1/10 000, <1/1000
<1/10 000 incluzand raportari izolate.

Tulburari hematologice si limfatice
Rare: modificari moderate pana la severe ale tabloului sanguin (trombocitopenie, leucopenie, eritrocitopenie, granulocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica, pancitopenie) care sunt in mod obiSnuit reversibile dupa intreruperea tratamentului.
Tulburari ale sistemului imunitar
In foarte rare cazuri, reactii de hipersensibilitate uSoara care se pot transforma in reactii grave cu dispnee, prabuSirea tensiunii arteriale Si uneori Soc.
Foarte rare: vasculite alergice
Este posibila alergie incruciSata la sulfoniluree, sulfonamide sau substanfe inrudite.

Tulburari metabolice si de nutritie
Rare: reactii hipoglicemice care in cele mai multe cazuri apar imediat, pot fi severe Si nu sunt intotdeauna uSor de corectat. Aparifia unor asemenea reactii depinde, la fel ca in cazul altor medicamente care scad glicemia, de factori individuali cum ar fi obiceiurile alimentare Si modul de administrare (pentru detalii suplimentare vezi pct. 4.4)

Tulburari oculare
Tulburari vizuale tranzitorii, in mod special la initierea tratamentului, datorita modificarii valorilor glucozei sanguine.
Tulburari gastro-intestinale
Foarte rare: greafa, varsaturi, diaree, senzafie de plenitudine gastrica, durere abdominala. Aceste reactii de disconfort conduc rar la intreruperea terapiei.

Tulburari hepatobiliare
Poate sa apara creSterea valorilor enzimelor hepatice.
Foarte rare: deteriorarea funcfiei hepatice (de exemplu cu colestaza Si icter), hepatita care poate progresa in insuficienta hepatica
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Reactii de hipersensibilitate cutanate cum ar fi prurit, erupfie cutanata tranzitorie Si urticarie. Foarte rare: hipersensibilitatea pielii la lumina (fotosensibilitate )
Investigatii diagnostice
Foarte rare: scaderea concentrafiei plasmatice de sodiu

 4.9 Supradozaj

Dupa ingestia unei supradoze poate sa apara hipoglicemie care poate dura intre 12-72 ore, Si care poate sa reapara dupa normalizarea inifiala a valorilor glicemiei.
Simptomele pot fi prezente pana la 24 ore dupa administrarea glimepiridei. In general se recomanda supraveghere in spital. Pot sa apara greafa, varsaturi Si dureri epigastrice.
In general, hipoglicemia este insofita de simptome neurologice cum sunt agitafie, tremor, tulburari de vedere, probleme de coordonare motorie, somnolenta, coma Si convulsii.

Tratamentul consta in primul rand in prevenirea absorbtiei glimepiridei prin inducerea varsaturilor Si ulterior ingestia de apa sau limonada cu carbune activat (absorbant) Si sulfat de sodiu (laxativ). Daca au fost ingerate cantitafi mari, este indicat lavaj gastric urmat de tratament cu carbune activat Si sulfat de sodiu.
In cazul supradozajului (sever) se recomanda spitalizare in secfia de terapie intensiva. Se inifiaza administrarea de glucoza cat mai curand cu putinfa, daca este necesar in bolus intravenos (50 ml solutie de glucoza 50%), urmata de perfuzarea unei solutii de glucoza 10% sub monitorizare atenta a valorilor glicemiei. Ulterior, se initiaza tratament simptomatic.
In special cand se trateaza hipoglicemia datorata ingestiei accidentale de Glimegamma la sugari si copii mici, doza de glucoza administrata trebuie sa fie controlata cu atentie pentru a evita posibilitatea producerii unei hiperglicemii periculoase. Glucoza sanguina trebuie monitorizata cu mare atentie.

 5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE

 5.1. Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antidiabetice orale, sulfonamide, derivati de uree ; codul ATC: A10BB12.
Glimepirida este o substanta care reduce glicemia, activa pe cale orala, apartinand clasei derivatilor de sulfoniluree. Poate fi folosita in tratamentul diabetului zaharat insulino-independent. Glimepirida actioneaza in principal prin stimularea eliberarii insulinei din celulele pancreatice beta. Similar altor derivati ai sulfonilureei, efectul se bazeaza pe cresterea reactivitatii celulelor beta din pancreas la stimulul fiziologic, glucoza. In plus, glimepirida prezinta un efect extrapancreatic pronuntat, ce a fost observat si in cazul altor derivati sulfonilureici.

Eliberarea de insulina
Derivatii sulfonilureici regleaza secretia de insulina prin inchiderea canalelor de potasiu ATP -dependente din membrana celulelor beta. Inchiderea canalelor de potasiu induce depolarizarea membranei celulelor beta generand deschiderea canalelor de calciu si, consecutiv, influx crescut de calciu in celula. Aceasta determina eliberare de insulina prin exocitoza.
Glimepirida se leaga de o proteina din membrana celulelor beta, procesul avand o viteza mare de legare si disociere. Proteina de legare este asociata cu canalul de potasiu ATP -dependent, dar difera de locul obisnuit de legare al derivatilor sulfonilureici.

Activitate extrapancreatica
Efectele extrapancreatice sunt, de exemplu, cresterea sensibilitatii tesuturilor periferice la actiunea insulinei si scaderea captarii hepatice a insulinei circulante.
Captarea glucozei din sangele circulant in muschii periferici si tesutul adipos se produce pe seama unor proteine de transport speciale, localizata in membrana celulara. Transportul glucozei in aceste tesuturi este etapa limitanta a ratei de utilizare a glucozei. Glimepirida creste foarte rapid numarul de molecule de transport activ al glucozei in membrana plasmatica a miocitelor si adipocitelor, stimuland astfel captarea glucozei in aceste celule.

Glimepirida activeaza fosfolipaza C specifica pentru glicozil-fosfatidilinozitol, efect ce poate fi corelat cu actiunea de inducere a lipogenezei si glicogenezei in miocitele si adipocitele izolate.

Glimepirida inhiba producerea de glucoza in ficat prin cresterea concentratiei intracelulare de fructozo-2,6-difosfat, care, la randul sau, inhiba gluconeogeneza.

• Consideratii generale
La voluntari sanatosi, dozele orale minime eficace sunt de aproximativ 0,6 mg. Efectul glimepiridei este dependent de doza si este reproductibil. Raspunsul fiziologic la efort fizic, si anume scaderea secretiei de insulina, continua in timpul tratamentului cu glimepirida.

Nu exista diferente semnificative ale efectului, indiferent daca medicamentul a fost administrat cu 30 minute inainte sau imediat inainte de masa. La pacientii diabetici poate fi obtinut un bun control metabolic pe o perioada de 24 ore, prin administrarea unei doze zilnice unice.

Cu toate ca derivatii hidroxilati ai glimepiridei au indus o scadere mica, dar semnificativa, a glicemiei la persoanele sanatoase, acesti metaboliti raspund doar de o mica parte a efectului global al medicamentului.
• Terapia asociata cu metformina:
Intr-un studiu, la pacientii controlafi inadecvat cu doza zilnica maxima de metformina, s-a demonstrat imbunatafirea controlului metabolic prin terapie concomitenta cu glimepirida, comparativ cu metformina in monoterapie.
• Terapia asociata cu insulina
Informafiile referitoare la terapia asociata cu insulina sunt limitate. In cazul pacientilor la care tratamentul cu doza maxima de glimepirida nu realizeaza controlul diabetului zaharat, se poate inifia tratamentul concomitent cu insulina. In doua studii clinice, asocierea a permis obtinerea aceluiaSi control metabolic ca Si monoterapia cu insulina. Cu toate acestea, in cazul tratamentului asociat, a fost necesara o doza medie de insulina mai mica.

Grupuri speciale de pacienti

Copii Si adolescenfi
Un studiu clinic controlat cu comparator activ (glimepirida pana la 8 mg zilnic Si metformina pana la 2000 mg zilnic) cu o durata de 24 saptamani a fost efectuat la 285 de copii (cu varsta intre 8 -17 ani) cu diabet zaharat de tip 2.
Atat glimepirida cat Si metformina au exercitat o descreStere semnificativa a HbA1c de la valoarea inifiala (glimepirida -0,95 (se 0,41); metformina -1.39 (se 0.40)). Cu toate acestea, glimepirida nu a atins criteriul de non-inferioritate comparativ cu metformina in ceea ce priveSte modificarea medie a HbA1c fafa de valoarea inifialav Diferenfa intre tratamente a fost de 0.44 % in favoarea metforminei. Limita superioara (1,05) a intervalului de incredere 95% pentru diferenfa nu a fost sub marginea de non-inferioritate, de 0,3 %. Dupa tratamentul cu glimepirida nu au fost noi ingrijorari privind siguranfa observate la copii comparativ cu pacientii adulfi cu diabet zaharat tip 2. Nu sunt disponibile date de siguranfa Si eficacitate pe termen lung la pacientii copii Si adolescenfi.

 5.2 Proprietati farmacocinetice

• Absorbtia: biodisponibilitatea glimepiridei dupa administrare orala este completa. Ingestia de alimente nu influenteaza relevant absorbtia, numai viteza acesteia este uSor diminuata. Concentrafia plasmatica maxima (Cmax) este atinsa dupa aproximativ 2,5 ore de la administrarea orala (in medie 0,3 Ug/ml pentru doze repetate de 4 mg zilnic) si exista o relafie liniara intre doza si Cmax precum si intre doza Si ASC (aria de sub curba concentrafiei in funcfie de timp).
• Distribufia: glimepirida are un volum de distribute foarte mic (aproximativ 8,8 litri), ce este relativ similar cu volumul de distribute al albuminei, se leaga puternic de proteine (> 99%) si are un clearance mic (aproximativ 48 ml /min).
La animale, glimepirida este excretat in lapte. Glimepirida traverseaza bariera placentara. Glimepirida traverseaza bariera hemato-encefalica in cantitafi mici.

• Biotransformare si eliminare: timpul mediu de injumatafire plasmatica, care nu este relevant pentru concentrafiile plasmatice in conditiile administrarii repetate, este de aproximativ 5-8 ore. La doze mari, au fost observafi timpi de injumatafire plasmatica uSor mai mari.

Dupa o doza unica de glimepirida marcata radioactiv, 58% din radioactivitate a fost reperata in urina Si 35% in fecale. Nu a fost detectata in urina substanfa nemodificata. Doi metabolifi, hidroxi- si carboxi-derivafii rezultafi cel mai probabil in urma metabolizarii hepatice (in special de catre izoenzima CYP2C9) au fost identificafi atat in urina cat si in fecale.
Dupa administrarea orala a glimepiridei, timpul de injumatafire plasmatica prin eliminare al celor doi metabolifi este de 3-6 ore, respectiv 5-6 ore.

Compararea proprietatilor farmacocinetice prin administrarea in doza unica sau in doze repetate nu a indicat diferenfe semnificative, iar variafiile intraindividuale au fost foarte mici. Nu s-a observat acumulare semnificativa.
Grupuri speciale de pacienti
Farmacocinetica a fost similara la barbati si femei, ca si la adultii tineri si varstnici (peste 65 ani). Pacientii prezentand clearance mic al creatininei au prezentat o tendinta de crestere a clearance -ului glimepiridei si de scadere a concentratiei sale medii plasmatice. Cel mai probabil acest lucru se datoreaza unei eliminari mai rapide ca rezultat al legarii mai reduse de proteine. Eliminarea renala a celor doi metaboliti a fost diminuata. In ansamblu, nu exista vreun risc suplimentar de acumulare la pacientii cu insuficienta renala.
Farmacocinetica la cinci pacienti non-diabetici dupa colecistectomie a fost similara cu cea a voluntarilor sanatosi.

Copii si adolescenti
Un studiu efectuat dupa ingestie de alimente, care a investigat farmacocinetica, siguranta si tolerabilitatea unei doze unice de 1 mg glimepirida la 30 de pacienti, copii si adolescenti: 4 copii cu varste cuprinse intre 10-12 ani si 26 de adolescenti cu varste intre 12-17 ani) cu diabet zaharat de tip 2 a aratat o valoare medie a ASC(0-last), Cmax si t1/2 similare cu cele anterioare observate la adult.

 5.3 Date preclinice de siguranta

In cazul dozelor ce depaseau semnificativ dozele terapeutice la om , efectele preclinice ce au fost identificate sunt considerate ca avand relevanta clinica redusa sau sunt datorate efectului farmacodinamic al substantei (hipoglicemie).
Aceste observatii se bazeaza pe studii farmacologice de siguranta conventionale, de toxicitate dupa doze multiple, de genotoxicitate, carcinogenitate si toxicitate asupra functiei de reproducere. In timpul ultimului studiu (vizand embriotoxicitatea, teratogenitatea si toxicitatea fetala), efectele adverse observate au fost considerate a fi secundare efectului hipoglicemiant indus de substanta la femela si pui.

 6. PROPRIETATI FARMACEUTICE

 6.1 Lista excipientilor

oxid rosu de fer (E 172).
oxid galben de fer (E172), indigotina (E132)
oxid galben de fer (E172)
indigotina (E132)
galben amurg FCF (E110)

Lactoza monohidrat Amidonglicolat de sodiu tip A Celuloza microcristalina Povidona K 30 Stearat de magneziu

Glimegamma 1 mg, comprimate: Glimegamma 2 mg, comprimate: Glimegamma 3 mg, comprimate: Glimegamma 4 mg, comprimate: Glimegamma 6 mg, comprimate:

 6.2 Incompatibilitati

Nu este cazul.

 6.3 Perioada de valabilitate

Glimegamma 1 mg, comprimate
2 ani
Glimegamma 2 mg/3 mg/4 mg/6 mg, comprimate
3 ani

 6.4 Precautii speciale pentru pastrare

Acest medicament nu necesita conditii speciale de pastrare.

 6.5 Natura si continutul ambalajului

Blistere din PVC transparent/Al
30, 60 si 120 comprimate (in blistere a cate 10 comprimate fiecare). Este posibil ca nu toate tipurile de ambalaj sa fie comercializate

 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.

 7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA

WORWAG PHARMA GmbH & Co.KG, Calwer Strasse 7, D-71034 Boblingen, Germania

Print Friendly, PDF & Email

Adauga un comentariu

Adresa e-mail nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate *