Prospect Amiokordin

Indicatii terapeutice : Profilaxia recidivelor in caz de: tahicardie sau fibrilatie ventriculara potential letale; tahicardie ventriculara simptomatica si invalidanta; tahicardie supraventriculara la pacientii coronarieni sau cu disfunctie ventriculara stanga; tahicardie supraventriculara refractara la terapia conventionala sau in caz de contraindicatii sau rezistenta la alte antiaritmice; tulburari de ritm asociate sindromului Wolff-Parkinson -White;
Tratamentul tahicardiei supraventriculare: incetinirea sau reducerea fibrilatiei sau flutter -ului atrial.

Amiodaron
Comprimate, 200 mg
Compozitie
Un comprimat con tine amiodarona 200 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, polividona, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu .
Grupa farmacoterapeutica: sistem cardio-vascular , terapia cordului, antiaritmice clasa III.

Contraindicatii
· Hipersensibilitate la clorhidratul de amiodarona, la iod sau la oricare dintre excipientii produsului.
· Bradicardie sinusala si bloc sinoatrial fara pacemaker.
· Boala nodului sinusal fara pacemaker (risc de stop sinusal).
· Tulburari de conducere de grad inalt fara pacemaker.
· Colaps cardiovascular, hipotensiune arteriala severa.
· Hipertiroidie (posibilitatea agravarii).
· Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO).
· Sarcina in trimestrele II si III.
· Alaptare.
· Asocierea cu anumite medicamente care pot determina torsada varfurilor (vezi Interactiuni cu alte produse medicamentoase, alte interactiuni).
Precautii
Se recomanda ca initierea tratamentului cu amiodarona sa se efectueze de catre medici cu experienta in terapia tulburarilor de ritm cardiac, iar tratamentul sa fie atent monitorizat.
De obicei, reactiile adverse sunt legate de doza ; de aceea, pentru a evita sau a minimaliza reactiile adverse, se va utiliza doza minima eficace.
Se recomanda prudenta in timpul tratamentului cu amiodarona la pacientii varstnici, deoarece scaderea frecventei cardiace (bradicardie) este mai accentuata la aceasta grupa de pacienti.
Actiunea farmacologica a amiodaronei determina modificari ale ECG -ului: alungirea intervalului QT (repolarizare prelungita) cu posibila aparitie a undei U. Aceste modificari nu reflecta cardiotoxicitatea.
In cazul aparitiei in timpul tratamentului cu amiodarona a blocului sinoatrial, blocului atrioventricular (AV) de grad doi sau trei sau a blocului bifascicular, tratamentul trebuie intrerupt. In timpul tratamentului cu amiodarona, se recomanda monitorizarea ECG -ului la interval de trei luni precum si la aparitia aritmiilor noi sau a semnelor de exacerbare a afectiunii cardiace de baza.
Dispneea progresiva sau tusea neproductiva, izolate sau asociate unei alterari a starii generale se pot asocia cu toxicitatea pulmonara a amiodaronei. S e recomanda efectuarea unui examen radiografic al toracelui inainte de inceperea terapiei si la intervale de 3 – 6 luni in timpul tratamentului, pentru depistarea modificarilor interstitiale difuze sau a infiltratelor alveolare asociate cu toxicitatea pulmonara. Se recomanda prudenta la pacientii cu afectiuni pulmonare in antecedente.
Se recomanda efectuarea examenului clinic obiectiv pulmonar la intervale periodice. Prezenta ralurilor, diminuarea murmurului vezicular sau prezenta frecaturii pleurale pot indica toxicitate pulmonara; pot fi necesare teste functionale respiratorii si radiografie pulmonara. Bronhoscopia si biopsia pulmonara pot fi utile daca apar simptome de toxicitate pulmonara ce nu poate fi diagnosticata prin radiografie toracica.
Deoarece amiodarona contine iod, poate interfera cu testele privind functia tiroidiana (scintigrama tiroidiana, PBI) si poate modifica valorile hormonilor tiroidieni (T3, T4 si TSH). De aceea, se recomanda monitorizare clinica si de laborator inainte de initierea, in timpul si pana la cateva luni de la intreruperea tratamentului cu amiodarona. In caz de suspiciune clinica de disfunctie tiroidiana se recomanda determinarea concentratiei plasmatice a TSH-ului. Se recomanda prudenta la pacientii cu antecedente personale sau heredocolaterale de afectiuni tiroidiene.
In timpul tratamentului cu amiodarona se recomanda monitorizarea functiei hepatice (ALT , AST) pentru depistarea hepatopatiei indusa de amiodarona. Se recomanda intreruperea administrarii daca exista o crestere a transaminazelor de 3 ori fata de valorile normale sau de 2 ori fata de valorile normale la pacientii care prezentau initial valori crescute ale transaminazelor sau daca apare hepatomegalie .
In timpul tratamentului cu amiodarona nu se recomanda expunerea la razele solare sau UV fara protectie (creme fotoprotectoare).
Datorita continutului de lactoza, produsul este contraindicat la pacientii cu galactozemie congenitala, sindrom de malabsorbtie a glucozei si galactozei sau deficit de lactaza.
Interactiuni
Datorita timpului de injumatatire plasmatica al amiodaronei prelungit si variabil, exista riscul unor interactiuni medicamentoase atat in timpul tratamentului cu amiodarona cat si dupa intreruperea acestuia.
Asocieri contraindicate:
· antiaritmice clasa Ia (chinidina, hidrochinidina, disopiramida), antiaritmice clasa III (dofetilida, ibutilida, sotalol ): risc de aparitie a torsadei varfurilor;
· bepridil, cisaprida, eritromicina intravenos, mizolastina, pentamidina intravenos, vincamina intravenos, sultoprida: risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor;
· sparfloxacina: risc de aparitie a torsadei varfurilor prin alungirea intervalului QT (efecte electrofiziologice aditive).
 Asocieri nerecomandate:
· anumite neuroleptice fenotiazinice (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina, trifluoperazina), benzamide (amisulprida, sulprida, tiaprida), butirofenone (droperidol, haloperidol ), alte neuroleprice (pimozida): risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor;
· halofantrina, moxifloxacina, pentamidina: risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor. Se recomanda intreruperea tratamentului cu amiodarona. Daca asocierea nu poate fi evitata, se recomanda controlul prealabil al intervalului QT si monitorizarea ECG -ului.
· diltiazem injectabil: risc de bradicardie si bloc atrioventricular. Daca asocierea nu poate fi evitata, se recomanda monitorizare clinica si ECG .
· Betablocante altele decat sotalol si esmolol: tulburari de contractilitate, automatism si conducere (supresia mecanismului simpatic compensator).
 Asocieri care necesita prudenta:
· anticoagulante orale: cresterea efectului anticoagulant si risc de hemoragie. Se recomanda controlul mai frecvent al timpului de protrombina, monitorizarea INR-ului si ajustarea dozei de anticoagulant oral in timpul tratamentului cu amiodarona si dupa intreruperea acestuia.
· ciclosporina: cresterea concentratiei plasmatice a ciclosporinei prin scaderea metabolizarii hepatice cu risc de efecte nefrotoxice. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei, controlul frecvent al functiei renale si ajustarea dozelor in timpul tratamentului cu amiodarona si dupa intreruperea acestuia.
· diltiazem oral : risc de bradicardie sau bloc AV, mai ales la varstnici. Se recomanda monitorizare ECG .
· digitalice: inhiba automatismul (bradicardie excesiva) si tulburari de conducere AV. In caz de utilizare a digoxinei, cresterea digoxinemiei prin scaderea clearance -ului digoxinei. Se recomanda monitorizare clinica si ECG , eventual a digoxinemiei si ajustarea dozelor de digoxina .
· esmolol: tulburari de contractilitate, automatism si conducere (supresia mecanismului simpatic compensator). Se recomanda monitorizare ECG .
· medicamente hipokaliemiante: diuretice hipokaliemiante (in monoterapie sau in asociere), laxative stimulante, glucocorticoizi oral , tetracosactide, amfotericina B intravenos: risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor (hipokaliemia este un factor favorizant). Se recomanda monitorizare clinica, biologica si ECG .
· fenitoina : cresterea concentratiei plasmatice a fenitoinei cu semne de supradozaj, in special neurologice (scaderea metabolizarii hepatice a fenitoinei). Se recomanda monitorizare clinica si a concentratiei plasmatice a fenitoinei, eventual ajustarea dozei.
· medicamente bradicardizante: antagonisti ai canalelor de calciu (diltiazem , verapamil ), betablocante (cu exceptia sotalolului), clonidina , guanfacina, digitalice, meflocina, anticolinesterazice (rivastigmina, tacrina, neostigmina , piridostigmina): risc major de tulburari de ritm ventricular, in special torsada varfurilor. Se recomanda monitorizare ECG .
· simvastatina: risc major de aparitie a reactiilor adverse (dependente de doza ) de tipul rabdomiolizei (scaderea metabolizarii hepatice a simvastatinei). Se recomanda sa nu se depaseasca doza zilnica de 20 mg simvastatina. Daca obiectivul terapeutic nu poate fi atins cu aceasta doza , se recomanda utilizarea unei alte statine care sa nu determine astfel de interactiuni.
 Influentarea testelor de laborator:
Amiodarona poate interfera cu testele privind functia tiroidiana, in special cu dozarea T3, T4 si TSH.
 Atentionari speciale
Inainte de initierea terapiei, se recomanda efectuarea unei electrocardiograme (ECG ), determinarea concentratiei plasmatice a TSH-ului si a kaliului. H ipokaliemia favorizeaza aparitia aritmiilor (amiodarona poate fi ineficienta sau aritmogena); hipokaliemia trebuie corectata inainte de initierea terapiei cu amiodarona.
Inaintea unei interventii chirurgicale pacientul trebuie sa atentioneze medicul anestezist ca se afla sub tratament cu amiodarona. Reactiile adverse ale amiodaronei (bradicardie, hipotensiune arteriala, scaderea debitului cardiac, tulburari de conducere) pot fi intensificate de administrarea anestezicelor locale sau generale.
S-au observat cateva cazuri de complicatii respiratorii severe, cu evolutie letala, majoritatea aparute imediat dupa interventia chirurgicala (sindromul de detresa respiratorie acuta la adulti). Datorita unei posibile reactii determinate de concentratiile mari de oxigen , se recomanda prudenta in timpul oxigenoterapiei postoperatorii.
Copii
La copii, siguranta si eficacitatea utilizarii amiodaronei nu au fost stabilite.
Sarcina si alaptarea
Amiodarona traverseaza bariera feto-placentara. De aceea, administrarea in timpul sarcinii este contraindicata. In cazul in care administrarea este absolut necesara (cand tratamentul cu toate celelalte antiaritmice a esuat), amiodarona poate fi utilizata numai daca beneficiul terapeutic matern justifica riscul potential fetal.
Deoarece amiodarona se excreta in laptele matern, administrarea in timpul alaptarii este contraindicata.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Datorita reactiilor adverse, tratamentul cu amiodarona poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Efectul este mai pronuntat la inceputul tratamentului, la modificari ale dozelor si mai ales in asociere cu alcoolul etilic.
 Doze si mod de administrare
Doza trebuie ajustata individual. Se recomanda administrarea dozei minime eficace. Doza zilnica recomandata poate fi administrata in priza unica sau divizat, in 2 – 3 prize.
Doza de atac recomandata este de 3 comprimate Amiokordin (600 mg amiodarona) pe zi, timp de 8 – 10 zile. In anumite cazuri, doza de atac poate fi de 4 – 5 comprimate Amiokordin (800 – 1000 g amiodarona) pe zi, pentru o scurta perioada de timp si sub stricta monitorizare electrocardiografica.
Doza de intretinere recomandata este de 1/2 – 2 comprimate Amiokordin (100 – 400 mg amiodarona) pe zi.
Alternativ, doza de intretinere recomandata poate fi administrata astfel: doza zilnica dubla la interval de doua zile sau doza zilnica timp de 5 zile pe saptamana (terapie cu pauza in weekend).
Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu o cantitate suficienta de lichid, in timpul mesei sau dupa masa.
Se recomanda administrarea comprimatelor Amiokordin la aceeasi ora din zi. In cazul in care pacientul a uitat administrarea unei doze, se recomanda administrarea acesteia cat mai curand posibil. Daca este momentul administrarii urmatoarei doze, se recomanda administrarea numai a acestei doze (fara a o dubla).
 Reactii adverse
Reactii adverse cardiovasculare
Amiodarona incetineste ritmul cardiac, la unii pacienti determinand bradicardie. In general, bradicardia este moderata si dependenta de doza .
Daca frecventa cardiaca are o valoare mai mica de 55 batai pe minut, trebuie scazuta doza sau intrerupta temporal terapia.
Amiodarona poate agrava aritmiile existente sau poate induce unele noi. Efectul aritmogen al amiodaronei este inferior majoritatii antiaritmicelor si survine, in general, in cazul anumitor asocieri medicamentoase sau tulburari electrolitice. Rar, poate determina tulburari de conducere (bloc sinoatrial, bloc AV de diferite grade).
Amiodarona poate determina insuficienta cardiaca sau o poate agrava pe cea existenta (este necesar tratament concomitent cu tonicardiace).
Reactii adverse gastro-intestinale
Reactiile adverse la nivelul tractului gastro-intestinal includ: greata , varsaturi, constipatie, pierderea apetitului, rar afectare hepatica tranzitorie (cresterea enzimelor hepatice). De asemenea, reactiile adverse se pot manifesta sub forma de insuficienta hepatica acuta (cresterea transaminazelor si/sau icter) si boli hepatice cronice (hepatita pseudoalcoolica, ciroza hepatica). De aceea, se recomanda monitorizarea mai frecventa a pacientilor cu tulburari hepatice preexistente, si, daca este cazul, intreruperea terapiei. De obicei, semnele clinice si biologice de afectare hepatica se remit dupa intreruperea tratamentului.
Reactii adverse oftalmologice
Terapia cu amiodarona se poate asocia cu aparitia macrodepozitelor in straturile superioare ale corneei (de obicei, acestea nu determina probleme majore, dar se pot asocia in mod exceptional cu halouri colorate in vederea la lumina sau vedere incetosata). Nu este necesara intreruperea terapiei, dar pacientul trebuie supus unui control oftalmologic.
La pacientii tratati cu amiodarona s-au raportat cazuri de neuropatie optica si/sau nevrita optica, determinand de obicei afectarea vederii. In unele cazuri, afectarea vederii a progresat pana la orbire permanenta. Neuropatia optica si/sau nevrita pot sa apara in orice moment de la initierea terapiei. Relatia cauzala cu acest medicament nu a fost stabilita. Daca apar simptome de afectare vizuala, cum sunt modificari de acuitate vizuala si scaderea vederii periferice, se recomanda efectuarea imediata a unui examen oftalmologic. Aparitia neuropatiei optice si/sau nevritei necesita reevaluarea terapiei cu amiodarona. La pacientii cu aritmii cardiace se recomanda evaluarea riscurilor si complicatiilor terapiei antiaritmice cu amiodarona in raport cu beneficiile terapiei. De aceea, in timpul tratamentului cu amiodarona, se recomanda efectuarea periodica a controlului oftalmologic, inclusiv a fundului de ochi si a examinarii cu lampa cu fanta de lumina.
Reactii adverse tiroidiene
In timpul tratamentului cu amiodarona sau dupa intreruperea acestuia pot sa apara hipotiroidie sau hipertiroidie. In aceste cazuri, terapia cu amiodarona trebuie intrerupta. In caz de hipotiroidie, trebuie administrata terapie de substitutie ; in hipertiroidie, daca este necesar, trebuie administrate temporar antitiroidiene de sinteza. De obicei, revenirea la normal a functiei tiroidiene se face in cateva luni de la intreruperea terapiei.
Reactii adverse pulmonare
Tusea si dispneea progresiva reflecta direct sau indirect toxicitatea pulmonara a amiodaronei.
Afectiunile ce apar pot include pneumonie interstitiala, fibroza pulmonara, pleurita, bronsita obliteranta. Aceste reactii adverse au de obicei un caracter reversibil. Daca apare hipersensibilitate la amiodarona tratamentul trebuie intrerupt si trebuie administrata corticoterapie.
Reactii adverse cutanate
Fotosensibilitatea partilor expuse ale corpului, rash, sau decolorarea gri – albastra a pielii pot sa apara in timpul terapiei cu amiodarona sau la cateva saptamani de la intreruperea acesteia. Pacientul trebuie sa utilizeze creme de protectie solara in timpul verii.
Reactii adverse neurologice
Tulburarile neurologice asociate cu amiodarona includ neuropatie periferica, parestezie, tremor, ataxie cerebrala, cefalee, polineuropatie, ameteala, usoara crestere a presiunii intracraniene, cosmare si halucinatii.
Alte reactii adverse
Alte posibile reactii adverse includ miopatie , epididimita, impotenta , gust metalic, alopecie, oboseala, vasculita, insuficienta renala cu crestere plasmatica a creatininei, trombocitopenie , cazuri singulare de anemie hemolitica si aplastica.
Supradozaj
Reactiile adverse mai frecvente si mai severe apar de obicei in caz de supradozaj. In cele mai multe cazuri este suficient sa se reduca doza sau sa se intrerupa temporar administrarea amiodaronei si sa se monitorizeze pacientul (tensiune arteriala, ECG ).
Ingerarea unui numar mare de comprimate poate avea ca rezultat hipotensiune arteriala, bradicardie, tulburari de conducere atrioventriculara, alte aritmii si leziuni hepatice.
Tratamentul supradozajului cu amiodarona este simptomatic. Se recomanda lavaj gastric, administrarea de carbune activ si laxative saline. Pacientul trebuie strict monitorizat (in special tensiunea arteriala si ECG ). Nu exista un antidot specific . Hemodializa nu este o metoda eficace pentru indepartarea amiodaronei din organism. Posibila bradicardie se va trata cu atropina, beta-blocante, glucagon sau cu pacemaker temporar.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a cate 10 comprimate.
Cutie cu 6 blistere din Al/PVC a cate 10 comprimate.

Producator KRKA

Print Friendly, PDF & Email

Adauga un comentariu

Adresa e-mail nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate *