Indicatii terapeutice
Profilaxia recidivelor: tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital: tratamentul se instituie in mediu spitalicesc sub monitorizare;
AMIODARONA ARENA 200 mg, comprimate
Clorhidrat de amiodarona
Compozitie
Un comprimat contine clorhidrat de amiodarona 200 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de
porumb, dioxid de siliciu coloidal, polividona K 30, talc, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutica: antiaritmice clasa III.
Indicatii terapeutice
Profilaxia recidivelor:
– tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital: tratamentul se instituie in mediu spitalicesc sub
monitorizare;
– tahicardiilor ventriculare documentate, simptomatice si invalidante;
– tahicardiilor supraventriculare documentate care necesita tratament, in caz de rezistenta sau
contraindicatie a altor terapii.
Tratamentul tahicardiilor supraventriculare: rarirea ritmului sau conversia fibrilatiei sau flutterului
atrial.
Tahiaritmii asociate cu sindromul Wolff-Parkinson-White.
Poate fi utilizat in prezenta bolii coronariene si/sau in prezenta unei alterari a functiei ventriculului
stang.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la iod, la amiodarona sau la oricare dintre excipientii produsului.
Bradicardie sinusala cu bloc sinoatrial.
Disfunctie de nod sinusal (ce determina bradicardie sinusala marcata).
Tulburari de conducere de grad inalt (in lipsa unui pacemaker).
Colaps cardiovascular, hipotensiune arteriala marcata.
Disfunctii tiroidiene (prezente sau in antecedente).
Tratament concomitent cu sotalol, sparfloxacina, dofetilida, anumite medicamente care determina
torsade de varfuri.
Sarcina (trimestrul II si III) si alaptare.
Precautii
Inaintea inceperii tratamentului trebuie efectuate electrocardiograma, dozarea TSH-ului (tireotrofinei)
si kaliemiei.
Scaderea frecventei cardiace poate fi chiar mai accentuata la bolnavii varstnici.
Sub tratament cu amiodarona, apar modificari ECG: prelungirea intervalului QT reprezentat de
prelungirea repolarizarii si eventual de aparitia undei U. Acestea sunt semne de impregnare
medicamentoasa terapeutica si nu de toxicitate.
Aparitia sub tratament a unui bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, a unui bloc sinoatrial sau a
unui bloc bifascicular necesita oprirea tratamentului; un bloc atrio-ventricular de gradul I necesita
supraveghere atenta.
Datorita continutului in iod, clorhidratul de amiodarona poate da rezultate false la anumite teste ale
functiei tiroidiene (fixarea iodului radioactiv, PBI); cu toate acestea un bilant al functiei tiroidiene este intotdeauna posibil. Clorhidratul de amiodarona poate determina disfunctii tiroidiene (vezi pct. Reactii adverse) in special la pacienti cu antecedente personale sau familiale de boli tiroidiene. De aceea, se recomanda monitorizare atenta clinica si biologica inaintea inceperii tratamentului, in timpul
tratamentului si cateva luni dupa intreruperea tratamentului. Daca se suspecteaza disfunctie tiroidiana
se recomanda dozarea TSH.
Deoarece medicamentele antiaritmice pot fi ineficace sau chiar aritmogene la pacientii cu disfunctii
electrolitice, in particular cu hipokaliemie, orice deficit de potasiu sau magneziu trebuie corectat
inainte de a institui tratamentul cu clorhidrat de amiodarona.
Se recomanda pacientilor sa evite expunerea la soare sau sa foloseasca masuri de protectie in timpul
tratamentului cu clorhidrat de amiodarona.
Dupa deconectarea de la monitorizarea cardio-pulmonara pot sa apara puseuri de hipotensiune
arteriala la pacientii care au primit clorhidrat de amiodarona.
Se recomanda supravegherea regulata a functiei hepatice (transaminaze) in timpul tratamentului;
cresterea concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice se observa frecvent la pacientii tratati cu
clorhidrat de amiodarona si in cele mai multe cazuri este asimptomatica. Daca cresterea depaseste de
trei ori limitele normale, dozele trebuie reduse sau chiar trebuie intrerupta administrarea clorhidratului de amiodarona. Insuficienta hepatica a fost rar letala la pacientii tratati cu clorhidrat de amiodarona.
Anestezie: inaintea unei interventii chirurgicale medicul anestezist trebuie informat daca pacientul se
afla sub tratament cu clorhidrat de amiodarona. Asocierea anestezicelor generale sau locale in timpul
tratamentului cronic cu clorhidrat de amiodarona creste riscul de aparitie a reactiilor adverse
hemodinamice (bradicardie, hipotensiune arteriala, scaderea debitului cardiac si tulburari de
conducere).
Cateva cazuri de detresa respiratorie acuta au fost observate imediat dupa o interventie chirurgicala la
pacienti tratati cu clorhidrat de amiodarona. In consecinta este necesara supraveghere atenta in caz de
ventilatie artificiala la acesti pacienti.
Cresterea concentratiei plasmatice a flecainidei a fost observata in timpul administrarii concomitente
cu clorhidrat de amiodarona. Doza de flecainida trebuie redusa corespunzator.
Deoarece contine lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de
lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest
medicament.
Interactiuni
Asocieri contraindicate:
– anumite medicamente care determina torsade de varfuri (bepridil, difemanil, disopiramida,
chinidinice, forme i.v. de eritromicina, sultoprida, vincamina): risc major de tulburari de ritm
ventriculare, in special torsade de varfuri;
– sotalol, dofetilida: risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri;
– sparfloxacina: risc de aparitie a torsadei de varfuri prin prelungirea intervalului QT (efect aditiv
electrofiziologic).
Asocieri nerecomandate:
– anumite medicamente care pot determina torsade de varfuri (astemizol, halofantrina,
pentamidina): risc major de tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri; rste
necesara supraveghere clinica si ECG;
– laxative iritante: risc de aparitie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un factor favorizant, la
fel ca si bradicardia si un interval QT lung preexistent); se va utiliza un laxativ din alta clasa ;
– diltiazem injectabil: risc de bradicardie si de bloc atrio-ventricular; daca aceasta asociere este
indispensabila, se va face sub supraveghere clinica si ECG continua;
– beta-blocante (altele decat esmololul): posibilitate de aparitie a unor modificari ale
automatismului si conducerii prin suprimarea mecanismului simpatic compensator; este
necesara supraveghere clinica si ECG.
Asocieri care necesita precautii de utilizare:
– anticoagulante orale (acenocumarol, warfarina): cresterea efectului anticoagulant si risc
hemoragic; necesita control frecvent al INR si adaptarea dozei de anticoagulant in timpul
tratamentului cu clorhidrat de amiodarona si dupa oprirea lui;
– ciclosporina: cresterea concentratiilor plasmatice de ciclosporina prin scaderea metabolizarii
hepatice a acestora cu risc de nefrotoxicitate; sunt necesare scaderea dozei de ciclosporina,
controlul functiei renale si determinarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei cu adaptarea
dozelor in timpul tratamentului cu clorhidrat de amiodarona si dupa oprirea lui;
– diltiazem (oral): risc de bradicardie si de bloc atrio-ventricular in special la varstnici; se
recomanda supraveghere clinica si ECG;
– digitalice: scaderea automatismului (bradicardie excesiva) si tulburari de conducere atrioventriculare;
pentru digoxina: poate creste digoxinemia, prin diminuarea clearance-ului
digoxinei; sunt necesare supraveghere clinica si ECG si controlarea concentratiei plasmatice a
digoxinei;
– esmolol: tulburari de contractilitate, automatism si conducere (prin suprimarea mecanismului
simpatic compensator); se recomanda supraveghere clinica si ECG;
– medicamente hipokaliemiante: diuretice, corticoizi (gluco-, mineralocorticoizi), tetracosactid,
amfotericina B administrata i.v.: risc de aparitie a torsadei de varfuri (hipokaliemia este un
factor favorizant, la fel ca si bradicardia si un interval QT lung preexistent); este necesara
prevenirea hipokaliemiei si, daca este necesar, corectarea ei si supravegherea intervalului QT; in
caz de aparitie a torsadei de varfuri, nu se vor administra antiaritmice;
– fenitoina: cresterea concentratiei plasmatice a fenitoinei, cu semne de supradozaj, mai ales
semne neurologice (prin scaderea metabolismului hepatic al fenitoinei); sunt necesare
supraveghere clinica si scaderea dozei de fenitoina la aparitia semnelor de supradozaj.
Atentionari speciale
Sarcina si alaptarea
Studiile la animale nu au pus in evidenta un efect teratogen. In absenta efectului teratogen la animale,
un efect malformativ la specia umana nu este de asteptat. Substantele responsabile de malformatii la
specia umana nu s-au dovedit teratogene la animale in studii bine conduse la doua specii.
In clinica nu exista pana in prezent date suficiente pentru a evalua un posibil efect malformativ al
clorhidratului de amiodarona daca se administreaza in primul trimestru de sarcina. Tiroida fetala
incepe sa fixeze iod incepand din a 14-a saptamana de amenoree; nici un efect asupra tiroidei fetale nu
este de asteptat in caz de administrare anterior de aceasta data. O supraincarcare cu iod asociata cu
utilizarea acestui produs dupa aceasta perioada poate determina hipotiroidie fetala, biologic sau clinic
(gusa).
In consecinta, nu se recomanda administrarea clorhidratului de amiodarona in trimestrul I iar in
trimestrele II si III ale sarcinii este contraindicata.
Clorhidratul de amiodarona traverseaza bariera feto-placentara si este excretat in lapte in cantitati
mari. In consecinta, alaptarea este contraindicata in timpul tratamentului cu amiodarona.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Produsul poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, datorita tulburarilor vizuale.
Doze si mod de administrare
Doza recomandata pentru tratamentul de atac este de 3 comprimate Amiodarona ARENA 200 mg (600
mg clorhidrat de amiodarona) pe zi, timp de 8-15 zile.
In anumite cazuri, tratamentul de atac poate fi inceput si cu doze mai mari, 4-5 comprimate
Amiodarona ARENA 200 mg (800-1000 mg clorhidrat de amiodarona) pe zi, sub supraveghere
electrocardiografica.
Doza recomandata pentru tratamentul de intretinere este de 1/2-2 comprimate Amiodarona ARENA
200 mg (100-400 mg clorhidrat de amiodarona) pe zi, in functie de raspunsul pacientului; se tatoneaza
doza minima eficace.
Rareori este necesara o doza de intretinere mai mare.
Doza de intretinere trebuie revizuita periodic, mai ales cand aceasta depaseste 200 mg clorhidrat de
amiodarona pe zi.
Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.
Reactii adverse
Manifestari oculare
La adultii tratati cu clorhidrat de amiodarona apar cvasiconstant microdepozite corneene si tulburari de
vedere. Microdepozitele sunt reversibile la reducerea dozei sau intreruperea tratamentului. Prezenta
unor microdepozite asimptomatice nu reprezinta un motiv pentru intreruperea administrarii
clorhidratului de amiodarona sau reducerea dozelor. Unii pacienti au fotofobie, ochi uscati, perceptie
de halou colorat.
Au fost observate unele cazuri de neuropatie optica cu vedere neclara, scaderea acuitatii vizuale si
edem papilar. Relatia cu clorhidratul de amiodarona nu a fost stabilita. De aceea se recomanda ca in
lipsa unei alte etiologii manifeste sa se intrerupa tratamentul cu clorhidrat de amiodarona.
Manifestari cutanate
Clorhidratul de amiodarona determina fotosensibilizare. Este necesar sa se utilizeze creme
fotoprotectoare sau sa se evite expunerea la soare. In timpul tratamentului pe termen lung poate sa
apara o coloratie albastru-gri a zonelor de piele expuse la 4-9% din pacienti. Alte manifestari sunt
rash, in general, putin specific si dermatita exfoliativa.
Manifestari pulmonare
Pot sa apara pneumopatie interstitiala sau alveolara difuza si bronsiolita obliteranta organizata.
Aparitia dispneei de efort singura sau asociata cu o alterare a starii generale impune un control
radiologic si, daca este cazul, oprirea tratamentului. Oprirea precoce a administrarii clorhidratului de
amiodarona si instituirea corticoterapiei duce la disparitia tulburarilor. Semnele clinice dispar in 3-4
saptamani, iar cele radiologice in decurs de cateva luni. In caz contrar, evolutia poate fi catre fibroza pulmonara.
Au fost raportate cateva cazuri de pleurezie (asociata, de obicei, cu pneumopatia interstitiala) si
bronhospasm. De asemenea, au fost raportate cateva cazuri de detresa respiratorie acuta dupa sau in
timpul unei interventii chirurgicale.
Manifestari hepatice
S-au raportat cazuri de hepatopatie care au fost diagnosticate prin cresterea nivelului transaminazelor
serice.
S-au raportat:
– cresterea transaminazelor serice de 1,5-3 ori; pot regresa la intreruperea tratamentului sau
spontan; se recomanda dozarea periodica a acestora;
– rar poate sa apara hepatopatie acuta, cu evolutie uneori letala, care necesita intreruperea
tratamentului;
– in cursul tratamentelor prelungite poate sa apara hepatita cronica, cu histologie asemanatoare cu
cea a hepatitei alcoolice. Discretia tabloului clinic si biologic justifica supravegherea regulata a
functiei hepatice. O hipertransaminazemie, chiar moderata, care survine dupa mai mult de 6 luni
de tratament sugereaza prezenta unei hepatopatii cronice. Modificarile clinice si biologice
regreseaza de obicei, dupa oprirea tratamentului. Au fost raportate unele cazuri cu evolutie
ireversibila.
Manifestari neurologice
– Neuropatie periferica senzitivo-motorie si/sau miopatie, in general, reversibile la intreruperea
tratamentului.
– Alte tulburari: tremor extrapiramidal, ataxie de tip cerebelos, exceptional hipertensiune
intracraniana benigna, cosmaruri.
Manifestari tiroidiene
– Hipotiroidie – in forma clasica: crestere in greutate, apatie, somnolenta; cresterea franca a TSH
semnaleaza diagnosticul. Intreruperea tratamentului duce la revenirea la starea de eutiroidie in
1-3 luni; oprirea nu este imperativa; daca indicatia de tratament o justifica, se poate continua
administrarea clorhidratului de amiodarona in asociere cu o terapie substitutiva pe baza de ltiroxina,
dozele stabilindu-se in functie de TSH.
– Hipertiroidia – poate fi paucisimptomatica (usoara scadere ponderala, atenuarea eficacitatii
medicamentelor antianginoase si antiaritmice) sau franca (scadere ponderala, aritmii recurente,
angor pectoris, insuficienta cardiaca congestiva); diagnosticul este dat de cresterea T3
(triiodotironina) plasmatica, scaderea TSH, scaderea raspunsului TSH la TRH (tireostimulina).
Tratamentul cu clorhidrat de amiodarona trebuie intrerupt. Datorita eliminarii lente a
clorhidratului de amiodarona si a metabolitilor sai, pot persista nivele plasmatice mari de iod si
alterari ale functiilor tiroidiene cateva saptamani sau chiar luni dupa oprirea administrarii
clorhidratului de amiodarona. S-au raportat cateva cazuri severe, letale.
Manifestari cardiovasculare
Agravarea aritmiei, insuficienta cardiaca congestiva, bradicardie. Bradicardia raspunde de regula la
reducerea dozelor, dar poate necesita utilizarea unui pacemaker. S-au raportat rare cazuri de tulburari
de conducere.
Clorhidratul de amiodarona are un efect scazut proaritmic, care apare, de obicei, la anumite asocieri
medicamentoase (cu alti agenti antiaritmici, digoxina) sau in caz de tulburari hidroelectrolitice.
Diverse
– tulburari gastro-intestinale: greata, varsaturi, disgeuzie, constipatie, anorexie;
– impotenta, orhi-epididimita, insomnie, astenie, alopecie;
– cazuri izolate sugerand reactii de hipersensibilitate: vasculita, afectare renala, trombocitopenie,
anemie aplastica sau hemolitica.
Supradozaj
Studiile la animale au aratat ca DL50 a clorhidratului de amiodarona este mai mare de 3000 mg/kg.
Au fost semnalate cateva cazuri de supradozaj al clorhidratului de amiodarona cand au fost
administrate doze de 3-8 g. Nu au fost semnalate decese si nici sechele permanente. Pot sa apara
bradicardie, tulburari de ritm ventriculare, in special torsade de varfuri, afectare hepatica.
Tratament Alaturi de masurile generale de sustinere cardio-circulatorie, trebuie monitorizata tensiunea arteriala a pacientilor, iar daca apare bradicardie se utilizeaza un ?-simpatomimetic sau un stimulator cardiac.
Hipotensiunea arteriala, cu perfuzia inadecvata a tesuturilor, trebuie tratata cu un agent cu efect
inotrop pozitiv si/sau un agent vasopresor.
Nici clorhidratul de amiodarona, nici metabolitul sau nu sunt dializabili.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25?C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate
Producator
S.C. Arena Group S.A. Comuna Voluntari, B-dul Dunarii nr. 54,
Judetul Ilfov, Romania
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
S.C. Arena Group S.A. Str. Stefan Mihaileanu nr. 31, sector 2,
73101 Bucuresti, Romania Data ultimei verificari a prospectului Ianuarie, 2009
